6:10 Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte.
Casa lui. Casa lui Daniel probabil avea un acoperiş plat, ca majoritatea caselor atât vechi cât şi moderne din Mesopotamia. De obicei într-un colţ este un apartament ridicat deasupra nivelului acoperişului plat şi care are ferestre cu zăbrele pentru ventilaţie. Astfel de camere ofereau spaţii ideale pentru a fi izolat.
Ferestrele erau deschise. O expresie aramaică identică este folosită într-un papirus aramaic de la Elefantina. Papirul descrie o casă având ,,ferestre deschise” la partea de jos şi deasupra (Cowley, Nr. 25, rândul 6). Un alt papirus vorbeşte despre o casă a cărei ,,singură fereastră se deschide către ambele compartimente” (Kraeling, Nr. 12, rândul 21). Ferestrele deschise ale lui Daniel erau spre Ierusalim, oraşul pe care el îl părăsise pe când era copil şi probabil nu-l mai văzuse niciodată. Cu privire la obiceiul de a se întoarce cu faţa către Ierusalim la rugăciune, vezi 1Regi 8,33,35; Psalmi 5,7; 28,2.
Îngenunchea. Biblia notează diferite poziţii la rugăciune. Găsim servi ai lui Dumnezeu care se rugau şezând ca David (2Samuel 7,18, [KJV]), plecându-se, ca Eliezer (Geneza 24,26) şi Ilie (1Regi 18,42); şi frecvent stând în picioare ca Ana (1Samuel 1,26). Atitudinea cea mai obişnuită la rugăciune pare să fi fost aceea de a îngenunchea, pentru care avem câteva exemple: Ezra (Ezra 9,5), Isus (Luca 22,41), Ştefan (Fapte 7,60). Vezi şi PK 48; GW 178.
De trei ori pe zi. În tradiţia iudaică de mai târziu înălţarea de rugăciuni de trei ori pe zi avea loc la ceasul al treilea, al şaselea şi al nouălea (ceasurile fiind socotite de la răsăritul soarelui). Ceasul al treilea şi al nouălea corespundeau cu timpul jertfei de dimineaţă şi de seară. Psalmistul păstra aceeaşi practică (Psalmi 55,55.17). Mai târziu trei rugăciuni pe zi a devenit un obicei fix pentru orice iudeu drept credincios potrivit cu regulile rabinice (Berakoth iv. 1). Acest obicei al celor trei momente zilnice de rugăciune pare să fi fost adoptat şi în biserica creştină primară (Didahia 8).