5:8 Toţi înţelepţii împăratului au intrat, dar n-au putut nici să citească scrisoarea şi nici s-o tâlcuiască împăratului.
Toţi au intrat. Unii au văzut aici o contradicţie între afirmaţiile acestea şi raportul din versetul care relatează că împăratul le-a vorbit înţelepţilor. Explicaţia cea mai naturală este că vorbirea împăratului raportată în versetul 7 a fost adresată înţelepţilor care deja se aflau la ospăţ atunci când scrisul a apărut pe perete. Versetul 8 s-ar referi atunci la ,,toţi înţelepţii împăratului”, inclusiv la aceia care au venit în sala ospăţului la porunca lui Belşaţar.
N-au putut să citească. Motivul nu este dat, aşa că orice explicaţie înaintată este pur ipotetică. Se pare că aceste cuvintele erau aramaice (vezi comentariul la v. 26-28). Dar cuvintele erau atât de puţine şi de criptice încât chiar şi o cunoaştere a sensului lor individual nu descoperea solia lor ascunsă. Dacă împăratul însuşi nu putea să citească din cauza excesului de vin, sau dacă literele ele însele nu se puteau distinge din cauza strălucirii lor scânteietoare (vezi EGW, Material Suplimentar cu privire la v. 5-9), sau dacă însăşi scrierea era neobişnuită, descifrabilă numai prin iluminare dumnezeiască, nu se spune. Presupunerea că literele erau în ebraica veche şi prin urmare ilizibile pentru babilonieni nu pare plauzibil. Este extrem de improbabil ca înţelepţii Babilonului să nu fi cunoscut vechile caractere semitice, care fuseseră folosite nu numai de evrei, dar şi de fenicieni şi de alte popoare ale Asiei apusene.