5:7 Împăratul a strigat în gura mare să i se aducă cititorii în stele, Haldeii şi ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvântul şi a zis înţelepţilor Babilonului: Oricine va putea citi scrisoarea aceasta şi mi-o va tâlcui, va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănţişor de aur la gât, şi va avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei.
Cititorii în stele. Vezi comentariul la cap. 1,20.
Haldeii. Vezi comentariul la cap. 1,4.
Ghicitorii. Vezi comentariul la cap. 2,27.
Purpură. Aramaic ‘argewan. Purpura regală din antichitate era de un roşu purpuriu aprins, aproape de cărămiziu. Că purpura era culoarea regală a antichităţii se dovedeşte prin documente de pe vremea perşilor (Estera 8,15; Xenofon, Anabasis i. 5. 8), mezilor (Xenofon, Cyropaedia, i. 3. 2; ii.
4. 6) şi din perioada de mai târziu. Daniel atestă existenţa acestui obicei şi în perioada neo-babiloniană, care a precedat-o pe cea persană.
Lănţişor de aur. Obiceiul de a-i onora pe slujitorii publici ai coroanei oferindu-le lănţişoare, decoraţii şi coliere de aur exista în Egipt cu sute de ani mai înainte (vezi comentariul la Geneza 41,42). Obiceiul acesta exista la toate naţiunile din antichitate.
Locul al treilea în cârmuire. Înainte ca locul lui Belşaţar în împărăţie şi legătura lui cu Nabonid să fie pe deplin înţelese (vezi Nota Adiţională la sfârşitul acestui capitol), comentatorii puteau doar să emită unele ipoteze cu privire la identitatea celui de al doilea conducător al împărăţiei. Existenţa unui astfel de domnitor a fost dedusă din făgăduinţa de a-l face pe cititorul scrierii misterioase de pe perete ,,al treilea în cârmuirea împărăţiei”. S-a sugerat că ar fi împărăteasa mamă, soţia lui Belşaţar sau un fiu. Fireşte că se considera că Belşaţar însuşi era întâiul conducător al împărăţiei. Acum când se ştie că Belşaţar era numai coregent cu tatăl său, şi deci al doilea domnitor în împărăţie, este clar pentru ce el nu putea să acorde o poziţie mai înaltă în împărăţie decât aceea de ,,al treilea în cârmuire.”