5:5 În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâini de om, şi au scris, în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână, care a scris.
Pe tencuială. Dacă marea sală a tronului scoasă la iveală prin săpături de către Koldewey în Palatul de Sud al Babilonului lui Nebucadneţar (vezi p. 798) a fost scena unde a avut loc ospăţul acesta, nu este greu de imaginat ce a avut loc în momentele decisive descrise aici. Sala era lungă de 58 m şi lată de 19 m. În centrul uneia din laturile lungi, faţă în faţă cu intrarea, era o nişe, în care probabil că se afla tronul. Zidurile erau tencuite cu tencuială de gips fin. Ne putem închipui că sfeşnicele cu lămpi sau candelabrele erau în apropierea scaunului împărătesc. Sfeşnicele cu numeroase candele cu ulei se foloseau pe vremea aceea. În partea opusă a sălii faţă de aceste sfeşnice a apărut mâna misterioasă şi a scris pe tencuială în aşa fel ca Belşaţar să vadă. Nu se explică dacă literele au fost doar pictate sau săpate în tencuială.
Bucată de mână. Nu se spune cât se vedea din mână. Cuvântul aramaic pas, tradus prin ,,parte”, a fost uneori interpretat ca însemnând ,,palmă”, alteori ca însemnând mână propriu zisă mai jos de încheietură, spre deosebire de partea inferioară a braţului.