5:2 Şi în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint, pe care le luase tatăl său Nebucadneţar din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.
În cheful vinului. Sau ,,când a gustat vinul”. Unii înţeleg expresia de aici ca însemnând că Belşaţar era beat când a dat ordin să se aducă vasele sfinte de la Ierusalim. Alţii sunt de părere că ea vrea să spună că porunca aceasta a fost dată după masă, atunci când s-a trecut la servirea vinului. Ei trimit la afirmaţii greceşti clasice care spun că perşii aveau obiceiul să bea vin după masă. Totuşi, era neobişnuit ca un oriental să pângărească obiectele sfinte ale altor religii, şi prin urmare ar părea nefiresc ca Belşaţar să fi dat porunca aceasta atâta vreme cât era stăpân pe raţiunea sa (PK 523).
Vasele. Vasele templului fuseseră luate din Ierusalim în trei ocazii: 1) o parte din ele pe vremea când Nebucadneţar a luat captivi din Ierusalim în 605 (Daniel 1,1.2); 2) Cea mai mare parte din restul vaselor de metal preţios când regele Ioiachin a fost dus în captivitate în 597 (2 Regi 24,12.13); şi 3) restul obiectelor de metal, cea mai mare parte de aramă (bronz) atunci când templul a fost distrus în 586 (2 Regi 25,13-17).
Tatăl său. Se pare că Belşaţar era nepotul marelui împărat (vezi PK 522); mama lui era probabil o fiică a lui Nebucadneţar (vezi p.806). Cuvântul ,,tată” trebuie înţeles ca ,,bunic” sau ,,strămoş” ca în multe alte pasaje ale Bibliei (vezi comentariul la 1Cronici 2,7). Cu privire la descendenţa lui Belşaţar din Nebucadneţar, vezi Nota Adiţională de la sfârşitul acestui capitol. În sine, expresia ,,tatăl său” ar putea fi luată şi cu sensul de ,,predecesorul tău”. Un exemplu al unei astfel de întrebuinţări se găseşte într-o scriere asiriană care îl aminteşte pe regele israelit Iehu, ,,un fiu al lui Omri”, deşi cei doi nu aveau nici o legătură de sânge. De fapt Iehu fusese nimicitorul casei lui Omri (2 Regi 9.10).
Nevestele şi ţiitoarele. Cele două cuvinte aramaice traduse prin ,,neveste” şi ,,ţiitoare” sunt sinonime, ambele însemnând ,,concubine”. Poate că unul reprezenta o clasă mai înaltă decât alta. Sa sugerat că o clasă de concubine consta probabil din femei provenind din familii respectabile, şi chiar din nobilime, iar cealaltă din femei cumpărate cu bani sau chiar prizoniere de război. Deşi femeile au luat parte la banchet, după cum reiese din pasajul acesta, ,,împărăteasa” nu se găsea printre beţivii desfrânaţi. După ivirea scrisului pe perete se povesteşte că ea a intrat în sala ospăţului (v. 10). LXX nu pomeneşte nimic de participarea femeilor la desfrâul acesta nelegiuit. Unii cred că aceasta se datorează faptului că potrivit cu obiceiul grecilor, femeile nu luau parte la asemenea ospeţe.