5:17 Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: Ţine-ţi darurile, şi dă altuia răsplătirile tale! Totuşi voi citi împăratului scrierea, şi i-o voi tâlcui.
Ţine-ţi. Unii au considerat că, în calitate de văzător iluminat în mod divin, Daniel a refuzat distincţia şi locul de onoare făgăduit tâlcuitorului pentru a evita orice aparenţă de interes personal înaintea unui astfel de împărat. Mai este posibil şi ca Daniel, ştiind că domnia lui Belşaţar era gata să se sfârşească, nu avea nici un interes să primească vreo favoare de la omul care chiar în noaptea aceea, prin fapte şi cuvinte, Îl hulise pe Dumnezeul cerului şi al pământului. Că chiar şi acum, la vârsta lui înaintată, Daniel nu era în principiu împotriva faptului de a primi o înaltă poziţie guvernamentală se poate demonstra prin faptul că la scurt timp mai târziu se afla din nou într-o poziţie înaltă (cap. 6,2). Probabil că Daniel a acceptat slujba pentru că şi-a dat seama că putea exercita o influenţă binefăcătoare asupra împăratului şi să fie un instrument în mâna lui Dumnezeu pentru a ajuta la eliberarea poporului său exilat. Dar probabil Daniel îşi dădea seama că acceptarea oricăror onoruri şi demnităţi de la Belşaţar nu numai că era zadarnică, dar putea fi chiar dăunătoare şi primejdioasă.