4:30 împăratul a luat cuvântul, şi a zis: Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?
Pe care mi l-am zidit eu. Cercetătorii istoriei Babilonului antic îşi amintesc cuvintele acestea semeţe când citesc pretenţiile pe care le aduce împăratul în inscripţiile sale, cari au fost păstrate prin molozul şi praful ruinelor Babilonului. Într-una din inscripţiile sale mândrul împărat proclamă: ,,Apoi zidit-am palatul, locul de reşedinţă al regalităţii mele, legătura neamului omenesc, lăcaşul fericirii şi al bucuriei” (E. Schrader, Keilinschriftliche Bibliothek, vol. 3, partea 2, p. 39). Într-un alt text el zice: ,,În Babilon, oraşul pe care-l prefer, pe care-l iubesc, era palatul, uimirea poporului, legătura ţării, palatul strălucit, sălaşul măreţiei pe teritoriul Babilonului” (Ibid., p. 25). Că Nebucadneţar avea motive întemeiate să fie mândru de opera lui uimitoare, au arătat-o săpăturile întreprinse de R. Koldewey, deşi nu au confirmat în fiecare amănunt pretenţiile exagerate ale scriitorilor clasici cu privire la dimensiunile Babilonului antic (vezi Nota Adiţională de la finalul acestui capitol).
Pretenţia lui Nebucadneţar că ,,a zidit” Babilonul nu trebuie să fie interpretată ca referindu-se la întemeierea cetăţii, care de fapt s-a petrecut la scurt timp după potop (Geneza 11,1-9; Comp. cap. 10,10). Referirea se face la marea lucrare de reconstrucţie începută de tată său, Nabopolosor, şi încheiată de Nebucadneţar. Lucrările de reconstrucţie ale lui Nebucadneţar au fost atât de extinse încât au eclipsat toate realizările anterioare. S-a spus că erau puţine lucruri care să nu fi fost construite pe timpul lui. Lucrul acesta era valabil pentru palate, temple, ziduri, şi chiar şi pentru cartierele rezidenţiale. Suprafaţa cetăţii a fost mai mult decât dublată prin adăugarea de noi terenuri vechiului Babilon ca suburbii de ambele părţi ale râului Eufrat.