4:19 Atunci Daniel, numit Beltşaţar, a rămas uimit o clipă, şi gândurile lui îl tulburau. Împăratul a luat din nou cuvântul, şi a zis: Beltşaţare, să nu te tulbure visul şi tâlcuirea!. Şi Beltşaţar a răspuns: Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmaşii tăi, şi tâlcuirea lui pentru potrivnicii tăi!
Uimit. Aramaic, şemam, care în forma de aici, înseamnă ,,a i se face rău”, ,,a fi încurcat”, ,,a nu şti ce să facă”. Daniel, înţelegând imediat visul şi consecinţele sale trebuie să fi fost extrem de stânjenit de răspunderea de a-i destăinui împăratului teribila sa semnificaţie (vezi cap. 2,5).
O clipă. Aramaic sa’oh. Este imposibil să definim cu exactitate perioada de timp arătată de sa’oh. Ar putea să fie o clipă scurtă, sau poate o perioadă de timp mai lungă. Compară folosirea lui sa’oh în cap. 3,6.15; 4,33; 5,5. Trebuie să fi trecut suficient timp pentru ca Daniel să-i fi descoperit patronului său imperial că ,,gândurile lui îl tulburau (sau ,,îl alarmau”)”. Desigur că Daniel căuta cuvinte şi expresii potrivite pentru a-i face cunoscut împăratului teribila veste privitoare la viitorul său.
Împăratul a luat cuvântul. Faptul că Nebucadneţar vorbeşte acum la persoana a treia nu îndreptăţeşte concluziile criticilor că ori a vorbit altul cu privire la el, iar ca urmare documentul nu este autentic, ori versetul acesta include o notă istorică introdusă ca o interpolare în document. Schimbări similare de la persoana întâi la a treia şi viceversa se găsesc în alte cărţi, biblice (vezi Ezra 7,13-15; Estera 8,7.8) şi nebiblice, vechi şi moderne (vezi comentariul la Ezra 7,28).
Împăratul a văzut în mod clar consternarea de pe faţa lui Daniel. Din natura visului cu greu se putea aştepta să audă ceva plăcut. Cu toate acestea el şi-a încurajat curteanul său de încredere să-i arate deplinul adevăr fără teama că-şi va atrage astfel dizgraţia împărătească.
Potrivnicii tăi. Deşi Daniel fusese făcut prizonier de către împărat şi fusese deportat din partea lui pentru a sluji la străini, opresori ai poporului său, el nu a cultivat sentimente rele faţă de Nebucadneţar. În realitate, cuvintele lui mărturisesc că el nutrea cea mai înaltă loialitate personală faţă de împărat, probabil spre deosebire de mulţi iudei din vremea sa. Pe de altă parte cuvintele lui Daniel nu trebuie să fie interpretate ca exprimând neapărat răutate faţă de vrăşmaşii împăratului. Răspunsul prezentat este numai o formulă de curtoazie într-un autentic stil oriental.