3:5 În clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului, şi a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncaţi cu faţa la pământ, şi să vă închinaţi chipului de aur, pe care l-a înălţat împăratul Nebucadneţar.
Trâmbiţa. Un studiu general al instrumentelor muzicale la evrei se găseşte în Vol. III, p. 29
42. Aici, însă, este descoperită o orchestră babiloniană, în care unele instrumente se deosebesc de cele folosite de evreii antici. Caval. Aramaic, mashroqi, care înseamnă fluier sau caval, ca şi acelaşi cuvânt în siriacă şi mandeană.
Chitară. Aramaic, qithros, ,,harpă”. Qithros este considerat în general ca derivând de la grecescul kitharis, sau chithara, ,,citeră”. Până acum nu este cunoscută vreo dovadă din inscripţii că ar fi derivat din acadiană sau iraniană. Totuşi, n-ar fi de mirare să găsim anumite cuvinte împrumutate de la greci într-o carte scrisă în Babilonia. Din textele cuneiforme ale vremii lui Nebucadneţar ştim că printre numeroşii străini folosiţi la planurile imperiale de construcţie se găseau şi ionieni şi lidieni. Dulgherii şi artizanii aceştia poate că au introdus în Babilonia anumite instrumente muzicale, mai înainte necunoscute acolo. Ar fi numai natural ca, o dată cu acceptarea lor de către babilonieni numele greceşti ale acestor instrumente să fi fost preluate şi ele. În felul acesta existenţa numelor greceşti pentru anumite instrumente muzicale poate fi uşor explicată.
Alăuta. Aramaic, sabbeka’. Sabbeka era un instrument triunghiular cu patru corzi şi un ton viu. Deşi numele apare în greceşte ca sambuke, şi în latină ca sambuca, nu este de obârşie apuseană, aşa cum a arătat Lidzbarski. Grecii şi romanii au preluat numele, împreună cu instrumentele muzicale, de la fenicieni, un fapt atestat şi de Strabo, care zice (Geografia x. 3. 17) că acest cuvânt este de origine ,,barbară”.
Psaltire. Aramaic pesanterin, pe care LXX îl redă ca psalterion. ,,Psaltire” din limba noastră este derivat din limba greacă prin latină. Psalterion era un instrument cu corzi, de formă triunghiulară, având cutia de rezonanţă la capătul superior al corzilor.
Cimpoiul. Aramaic sumponeyah. Cuvântul apare în greceşte (sumphonia) ca termen muzical, şi ca nume al unui instrument muzical, cimpoiul. Prima referire la instrumentul acesta în literatura din afară de Daniel se găseşte la Polybius (xxvi. 10; xxxi. 4), care descrie instrumentul ca jucând un rol în anecdotele legate de regele Antioh IV. Totuşi, instrumentul este înfăţişat pe un basorelief hitit de la Eyuk, un oraş cam la 30 km. la nord de Boghazkoy în Anatolia centrală, chiar de la mijlocul celui de-al doilea mileniu î.Hr. Basorelieful pare să indice că, la fel ca în vremurile de mai târziu, cimpoiul era făcut dintr-o pilele de câine.
Să vă închinaţi chipului de aur. Până aici povestirea nu menţionează nimic despre faptul că se va solicita adorarea chipului. Invitaţia trimisă tuturor slujbaşilor principali din împărăţia lui Nebucadneţar de a se aduna în câmpia Dura, conform relatării, vorbea numai de dedicarea chipului
(v. 2), deşi oamenii obişnuiţi cu practicile idolatre ale vremii poate că nu s-au îndoit cu privire la motivul înălţării chipului. Cinstirea chipului urma să dea dovadă de supunere faţă de puterea împăratului, dar în acelaşi timp să arate o recunoaştere că zeii Babiloniei – zeii imperiului – erau mai presus de toţi zeii locali.