3:1 Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip de aur, înalt de şaizeci de coţi şi lat de şase coţi. L-a ridicat în valea Dura, în ţinutul Babilonului.
Nebucadneţar. Nu se dă nici o dată pentru evenimentele acestui capitol. Numele împăratului este singurul indiciu cu privire la timpul când au avut loc evenimentele acestea. LXX şi traducerea greacă a lui Theodotion plasează evenimentul în cel de-al XVIII-lea an al lui Nebucadneţar. Unii învăţaţi privesc aceasta ca o interpolare. Ei consideră că traducătorii au crezut că statuia colosală a fost înălţată pentru a marca cucerirea finală a Ierusalimului. Cu toate acestea, cetatea aceasta nu a fost nimicită de Nebucadneţar în al XVIII-lea an al său, ci în al XIX-lea (2Regi 25,8-10). Data de 580 î.Hr., de multă vreme dată în notele marginale la KJV, este derivată din cronologia lui Ussher (vezi Vol. I, p. 179, 195) şi nu are o bază istorică corespunzătoare. Ba, unii comentatori au plasat naraţiunea aceasta în perioada de după boala lui Nebucadneţar descrisă în cap. 4, dar poziţia aceasta nu poate fi susţinută, după cum se va arăta.
Atât este sigur, şi anume că evenimentele povestite în capitolul acesta au avut loc mai târziu decât cele din capitolul al II-lea, deoarece cap. 3,12.30 se referă la cap. 2,49. Mai mult, o comparaţie între discursurile de laudă ale lui Nebucadneţar din cap. 3,28-29 şi cap. 4,34-37 arată că nebunia împăratului a fost un eveniment ulterior. Istoria profană nu ne poate ajuta la fixarea datei acestui eveniment, întrucât rapoartele extra-biblice ale vremii nu menţionează nicăieri întâmplarea. Totuşi, un almanah al curţii scris în anul 570/569 î.Hr., exclude anul acesta ca fiind data posibilă şi arată că este foarte improbabil ca evenimentul să fi avut loc recent. Almanahul acesta ne dă o listă a tuturor înalţilor slujbaşi în funcţie în cursul acelui an. Nici Daniel, nici cei trei prieteni ai lui nu sunt menţionaţi. Întrucât evenimentul descris în Daniel 3 a avut ca urmare promovarea celor trei evrei, şi întrucât n-ar părea de crezut ca ei să fie îndepărtaţi din slujbă imediat după promovarea lor – cel puţin nu toţi trei – trebuie să fi trecut o vreme considerabilă între experienţa povestită în capitolul 3 şi data almanahului curţii.
Influenţa pe care visul din cap. 2 a avut-o asupra evenimentelor din cap. 3 (vezi PK 504-505) sugerează cu putere că evenimentele capitolului 3 nu pot fi datate în ultima parte a domniei lui Nebucadneţar. Unii au sugerat anul 594/593, pentru următoarele motive: Data aceasta coincide cu anul al IV-lea al lui Zedechia, care în anul acela a făcut o călătorie la Babilon (Ieremia 51,59). Este posibil ca această călătorie să fi fost întreprinsă ca răspuns la invitaţia lui Nebucadneţar ca toţi guvernatorii şi toate ,,căpeteniile ţinuturilor” vasali (Daniel 3,2), să se prezinte la Babilon pentru ca să aducă omagii chipului ridicat de împărat. Zedechia, un caracter slab şi nestatornic, cu greu era de aşteptat să aibă scrupule religioase de felul celor care au făcut cu neputinţă ca Şadrac, Meşac şi Abed Nego să asculte de porunca împăratului. Totuşi, aşezarea acestui eveniment pe vremea lui Zedechia nu este mai mult decât o posibilitate. Vezi mai departe SL 27.
Pentru ce Daniel nu este menţionat în povestirea aceasta este o întrebare la care nu se poate răspunde. Fie că era bolnav, fie că era plecat într-o misiune importantă, nu se poate şti. Unii au presupus că datorită încurcăturii neplăcute că lepădase solia visului, împăratul pusese la cale ca Daniel să fie plecat cu oarecare treburi importante ale coroanei. Totuşi, putem fi siguri de un lucru: dacă i s-ar fi pus proba înainte, Daniel ar fi rezistat şi ar fi stat tot atât de credincios ca şi cei trei tovarăşi ai lui.
Chip de aur. Chipul din cap. 2 reprezenta împărăţia lui Nebucadneţar ca pe un cap de aur (v. 38). Nemulţumit cu simbolul acesta, împăratul a făcut un chip cu totul din aur din cap şi până în picioare, prin care dorea să simbolizeze gloria perpetuă şi universală a împărăţiei sale care să nu fie urmată de alta de o calitate inferioară.
Şaizeci de coţi. Cifrele care dau măsurile chipului dau mărturie cu privire la folosirea sistemului sexagesimal (un sistem bazat pe cifra 60) în Babilonia, folosire atestată şi de izvoarele cuneiforme. Sistemul sexagesimal de calculare a fost o invenţie a babilonienilor. Sistemul are anumite avantaje faţă de sistemul decimal. De exemplu 60 este exact divizibil prin 12 factori, în timp ce 100 este divizibil numai prin 9 factori. Sistemul este încă în uz la anumite măsurători, precum secunde, minute, ore etc. era deci natural ca babilonienii să construiască chipul acesta după măsurătorile sistemului sexagesimal. Menţionarea detaliului acestuia dă o culoare autentic babiloniană naraţiunii.
Criticii au arătat spre proporţiile chipului 60x6 coţi (cam 26,7 x 2,7 m.) (vezi Vol. I, p. 165), ca o dovadă că istorisirea este legendară, deoarece proporţiile chipului omenesc sunt 5 pe 1. Totuşi, nu cunoaştem înfăţişarea chipului. Este destul de probabil că partea omenească era mai mică de 30 x 6 coţi (cam 13,4 pe 2,35 m.) aflându-se pe un piedestal înalt de 30 de coţi sau mai bine, aşa încât construcţia, piedestal şi chip, era înaltă de 60 de coţi. Statuia modernă a Libertăţii are o înălţime totală de 104 m., dar mai mult de jumătate din ea este piedestalul; figura omenească este de numai 38 de m., de la călcâi până la vârful capului. J. A. Montgomery observă că cuvântul aramaic selem tradus aici prin ,,chip”, este folosit în secolul al VII-lea î.Hr., într-o inscripţie aramaică de la Nerab, aproape de Aleppo, pentru a descrie o stellă care era sculptată numai în parte. Numai partea de sus este împodobită cu relieful bustului unui corp omenesc. Deci selem, ,,chip”, nu este limitat la descrierea unui chip omenesc sau a unei alte asemănări, ci poate include şi un piedestal.
Paralele la chipul acesta enorm se găsesc cu uşurinţă în istorie. Pausanias îl descrie pe Appolo Amyclean, o coloană subţire prevăzută cu cap, braţe şi picioare, în formă de om. Aşa-numiţii Coloşi ai lui Memnon din vechea Teba în Egiptul de Sus, în realitate reprezentări ale împăratului Amenhotep III, erau făcuţi din piatră. Ruinele ambelor statui încă mai există, iar una este înaltă de 19,8 m.. Cea mai bună paralelă din antichitate este probabil Colosul din Rhodos reprezentându-l pe zeul Helios. A fost construit din materialul de război lăsat pe loc atunci când Dem.os Poliorcetes a condus asediul fără succes împotriva insulei în anul 305 î.Hr. Colosul a fost zidit în decursul a 12 ani. A fost construit din plăci metalice care acopereau un schelet de susţinere şi atingea o înălţime de 70 de coţi, cu 10 coţi mai înalt decât chipul lui Nebucadneţar. În anul 224 î.Hr., un cutremur a dărâmat colosul. După aceea a zăcut aproape 900 de ani în ruine, până când Sarazinii l-au vândut ca deşeuri metalice. Evreul care l-a cumpărat l-a făcut bucăţi şi probabil a transformat din nou metalul în arme de război.
Valea Dura. Numele câmpiei acesteia supravieţuieşte în numele unui afluent al Eufratului numit Nahr Dura, care se varsă în Eufrat cam la 8 km mai jos de Hilla. Câteva dealuri învecinate poartă şi ele numele Dura. După o tradiţie care circulă printre locuitorii Irakului modern, evenimentele descrise în capitolul 3 au avut loc la Kirkuk, care acum este centrul terenurilor petrolifere din Irak. Tradiţia a apărut poate pentru că înainte scăpau gaze inflamabile prin crăpăturile pământului din părţile acelea, cum şi pentru că acolo se a găsea o mare cantitate de material combustibil ca petrolul şi asfaltul. Fireşte că tradiţia aceasta trebuie respinsă. Întâmplarea s-a petrecut în apropiere de Babilon. Dura se afla ,,în ţinutul Babilonului”.