3:15 Acum fiţi gata, şi în clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ, şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi pe dată în mijlocul unui cuptor aprins! Şi care este dumnezeul acela, care vă va scoate din mâna mea?
Care este Dumnezeul acela? Aceasta nu este nevoie să fie considerată ca o hulă directă împotriva Dumnezeului iudeilor. Totuşi, era o provocare adresată lui Iehova într-un spirit de încumetare şi cu un simţământ îngâmfat de forţă superioară. Unii au comparat cuvintele acestea cu acelea rostite de împăratul asirian Sanherib: ,,Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău în care te încrezi” (Isaia 37,10). Dar cazul lui Nebucadneţar era oarecum deosebit. Sanherib înălţa pe zeii săi mai presus de Iehova, Dumnezeul iudeilor, dar Nebucadneţar doar declara că eliberarea din cuptorul de foc era o lucrare pe care nici un zeu nu o putea face. În recunoaşterea aceasta el nu făcea altceva decât să-l asemene indirect pe Dumnezeul iudeilor cu proprii săi zei, cu a căror neputinţă el era suficient de familiarizat.