3:14 Nebucadneţar a luat cuvântul, şi le-a zis: Înadins oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei, şi nu vă închinaţi chipului de aur, pe care l-am înălţat?
Nu slujiţi voi? Întrebarea cu care începe Nebucadneţar se baza pe prima parte a acuzaţiei haldeilor. Trebuie să fi fost un lucru îndeobşte cunoscut că slujbaşii iudei nu se închinau la idolii babilonieni. Dar întrucât însuşi împăratul recunoscuse că Dumnezeul căruia ei îi slujeau era ,,Dumnezeul dumnezeilor, şi Domnul împăraţilor” (cap. 3,47), nu mai existase până atunci un motiv întemeiat ca să-i acuze pe aceşti oameni de acte subversive. Acum, însă, fusese neglijată o poruncă directă, ba chiar fusese dispreţuită, iar refuzul îndrăzneţ de a se supune ordinului împărătesc a fost probabil interpretat ca şi când toleranţa împăratului faţă de aceşti deviatori ar fi dus la sfidare şi rebeliune. Aceasta ar explica turbarea şi furia lui Nebucadneţar.