2:38 El ţi-a dat în mâini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului şi păsările cerului, şi te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu eşti capul de aur!
Fiarele câmpului. Vezi Ieremia 27,6; 28,14; comp. Geneza 1,26. O prezentare potrivită a stăpânirii babiloniene pe vremea lui Nebucadneţar. Felul în care împăraţii din antichitate includeau lumea animală în sfera lor de stăpânire este ilustrată de o declaraţie a lui Salmanasar III: ,,Ninive şi Palil, cărora le place preoţia mea, mi-au dat toate fiarele câmpului”.
Pasajul următor din inscripţia numită East India House este tipică pentru dovezile arheologice care sprijină descrierea dată de Daniel cuceririlor lui Nebucadneţar:
,,În slujba înălţată a lui (Marduc) am străbătut ţări de departe, munţi îndepărtaţi de la Marea de Sus (Mediterana) până la Marea de Jos (Golful Persic), poteci prăpăstioase, drumuri înfundate, unde pasul este primejduit, (unde) nu este cu putinţă să aşezi piciorul, (precum şi) drumuri nemărginite şi poteci pustii. Pe cel nesupus l-am subjugat; i-am capturat pe vrăjmaşi, am aşezat dreptatea în ţară; am ridicat poporul; pe cei răi i-am îndepărtat dintre oameni.”
Tu eşti capul. Nebucadneţar era Imperiul Neo-Babilonian în persoană. Cuceririle militare şi splendoarea arhitectonică a Babilonului se datorau în mare măsură abilităţii sale.
Aur. O abundenţă de aur fusese folosită la înfrumuseţarea Babilonului. Herodot descrie în termeni extravaganţi cum scânteia aurul în templele sacre ale cetăţii. Chipul zeului, tronul pe care era aşezat, precum şi masa şi altarul erau făcute din aur (Herodot i. 181, 183; iii. 1-7). Profetul Ieremia compară Babilonul cu o cupă de aur (Ieremia 51,7). Pliniu descrie veşmintele preoţilor ca fiind ţesute cu fir de aur.
Nebucadneţar a fost o figură remarcabilă între împăraţii antichităţii. El le-a lăsat urmaşilor săi un imperiu mare şi prosper, cum se poate deduce din următoarea inscripţie:
,,(De la) Marea de Sus (până la) Marea de Jos [un rând lipseşte]... pe care Marduc, domnul meu mi l-a încredinţat, am făcut ... cetatea Babilonului să fie cea mai de seamă dintre toate ţările şi locuinţele omeneşti; numele ei (l-am făcut sau l-am înălţat) să fie (cel mai vrednic de) laudă printre cetăţile sacre ... Sanctuarele domnilor mei Nebo şi Marduc (ca) înţelepţi (cârmuitori) ... totdeauna ....
,,La data aceea, Libanul (La-ab-na-a-nu), Muntele (Cedrilor), pădurea bogată a lui Marduc, al cărei miros este plăcut, ai cărei cedri În(alţi), ro(dul) (ei), un alt zeu (nu a dorit, pe care) nici un alt împărat nu i-a do(borât)…nabu Marduc al meu (dorise) ca o potrivită împodobire pentru palatul cârmuitorului cerului şi al pământului, (acest Liban) peste care domnea un duşman străin şi-l jefuia de avuţiile lui – populaţia lui era împrăştiată, fugise într-o regiune depărtată.
[Încrezându-mă] în puterea domnilor mei Nebo şi Marduc, am organizat (oştirea mea) pentru
o (expediţie) în Liban. Am făcut fericită ţara aceea dezrădăcinând pe vrăjmaşul ei pretutindeni [lit.: jos şi sus]. Pe toţi locuitorii ei i-am adus înapoi la aşezările lor [lit.: adunat şi reaşezat]. Ceea ce n-a mai făcut nici un alt împărat de mai înainte [am realizat eu]: Am străbătut prin munţii stâncoşi, am sfărâmat stânci, am deschis treceri şi (felul acesta) am construit un drum drept pentru (transportul) cedrilor. Am făcut ca pe Arahtu să plute(ască) şi să fie duşi la Marduc, împăratul meu, cedri puternici, înalţi şi tari, de o aleasă frumuseţe şi de o calitate închisă excelentă, îmbelşugatul produs al Libanului, şi ca şi cum (ar fi fost) trestii (i-am dus pe) râu. În cuprinsul Babilonului (am depozitat) lemn de dud. Am făcut ca locuitorii Libanului să trăiască în siguranţă la un loc şi n-am lăsat pe nimeni să-i tulbure. Pentru ca nimeni să nu le poată face vreun rău am ri(dicat) o stelă [arătându]-mă [ca] împărat veşnic”. (Ancient Near Eastern Texts, p. 307).