2:1 În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte visuri. Duhul îi era tulburat, şi i-a pierit somnul.
Al doilea an. Pentru identificarea celui de-al doilea an al domniei lui Nebucadneţar şi pentru o explicare a felului cum cei trei ani de învăţătură ai lui Daniel (cap. 1,5) s-au încheiat înainte de sfârşitul anului al II-lea vezi comentariul la cap. 1,18.
A avut visuri. Posibil pluralul este folosit pentru a descrie seriile de întâmplări din vis. Singularul apare în v. 3, 4, 5, 6 etc. Rapoartele din Mesopotamia antică menţionează multe visuri ale împăraţilor. Într-unul din ele Gudea a văzut un om cu o coroană împărătească pe capul său, a cărui statură se înălţa de la pământ la cer. Cei din vechime priveau visele cu respect, considerândule revelaţii din partea zeilor lor, şi căutau să descopere adevărata lor interpretare.
Domnul în providenţa Sa i-a dat lui Nebucadneţar visul acesta. Dumnezeu avea o solie pentru domnitorul Imperiului Babilonian. În palatele lui Nebucadneţar erau reprezentanţi prin care Dumnezeu putea să ofere o cunoaştere a Persoanei Sale. Dumnezeu nu caută nici la faţa oamenilor şi nici la faţa naţiunilor. Scopul lui este să-i salveze pe toţi cei care vor, din orice seminţie şi naţiune. El dorea la fel de mult să-i salveze pe vechii babilonieni cum dorea să-l salveze pe Israel.
Visul urmărea să-i descopere lui Nebucadneţar că desfăşurarea istoriei era condusă de Cel Prea Înalt şi că era supusă voii Lui. Lui Nebucadneţar i s-a arătat locul lui de răspundere în marele plan al Cerului, pentru ca el să poată avea prilejul să coopereze în mod eficient cu programul divin.
Lecţiile de istorie date lui Nebucadneţar au fost menite pentru învăţătura naţiunilor şi a oamenilor până la sfârşitul timpului. Alte sceptre în afară de acela al Babilonului au stăpânit peste naţiunile oamenilor. Fiecărei naţiuni din antichitate Dumnezeu i-a rânduit un loc special în marele Său plan. Când conducătorii şi poporul au dat greş în ce priveşte ocazia lor, slava lor a fost doborâtă la pământ. Naţiunile de astăzi ar trebui să ia seama la învăţăturile istoriei trecutului. Deasupra scenei schimbătoare a diplomaţiei internaţionale marele Dumnezeu al Cerului şade pe scaunul de domnie ,,realizând în linişte şi cu răbdare hotărârile propriei Sale voinţe” (PK 500). În cele din urmă stabilitatea şi permanenţa vor veni când Dumnezeu Însuşi, la sfârşitul timpului, Îşi aşează împărăţia Sa, care nu va fi nimicită niciodată (v. 44). Vezi comentariul la cap. 4,17.
Dumnezeu s-a apropiat de împăratul Nebucadneţar printr-un vis, deoarece, evident, acesta era mijlocul cel mai eficient prin care putea să imprime în mintea lui importanţa soliei date în felul acesta, să-i câştige încrederea, şi să-şi asigure conlucrarea lui. Ca toţi cei din vechime, Nebucadneţar credea în vise ca un mijloc prin care zeii îşi descopereau voia oamenilor. Înţelepciunea divină îi întâmpină întotdeauna pe oameni la nivelul la care se află. Pentru a da o cunoaştere a voinţei Sale oamenilor din ziua de astăzi, Dumnezeu poate folosi mijloace mai puţin spectaculoase, însă tot atât de sigur menite pentru realizarea planurilor Sale binefăcătoare. El Îşi adaptează întotdeauna felul de a lucra cu oamenii la capacitatea fiecărei persoane şi la împrejurările epocii în care fiecare trăieşte. Vezi mai departe comentariul la cap. 4,10.
Era tulburat. Sau ,,s-a înspăimântat”. Verbul ebraic tradus astfel apare în Geneza 41,8 şi în Psalmi 77,4. Experienţa cu visul l-a impresionat foarte mult pe împăratul Nebucadneţar.