2:16 Şi Daniel s-a dus la împărat, şi l-a rugat să-i dea vreme ca să dea împăratului tâlcuirea.
Dea vreme. Unul din lucrurile care l-au înfuriat pe împărat era că înţelepţii căutau să amâne darea răspunsului (vezi comentariul la v. 8). Evident că împăratul era încă tulburat de vis, şi poate că ar fi fost fericit să găsească o nouă posibilitate de a găsi dezlegarea tainei care-i chinuia mintea. Întrucât Daniel nu fusese consultat mai înainte, împăratul poate a considerat că este numai drept să-i dea o ocazie. Cu prilejul întrevederii sale anterioare cu acest tânăr evreu, Nebucadneţar fusese evident impresionat în mod favorabil de sinceritatea şi capacitatea lui Daniel. Credincioşia anterioară a lui Daniel în lucruri mici îi oferă acum ocazia de a face lucruri mai mari.
Tâlcuirea. Cererea lui Daniel se deosebea de aceea a haldeilor. Înţelepţii cereau ca împăratul să le povestească visul. Daniel cerea numai răgaz, asigurându-l pe împărat că tâlcuirea îi va fi dată.