12:7 Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă, şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic, că va mai fi o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme, şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot.
Mâna dreaptă. Vezi Deuteronom 32.40. Înălţarea ambelor mâni însemna că declaraţia era însoţită de cea mai mare solemnitate şi asigurare.
Cel ce trăieşte. Nu s-ar fi putut rosti un jurământ mai puternic (vezi Evrei 6,13; comp. Apocalips 10,5.6).
O vreme, două vremi şi o jumătate de vreme. Aceasta este perioada de 1260 de ani, 5381798 d.Hr., care este prezentată iniţial în cap. 7,25 (vezi comentariul acolo). Acolo este folosit aramaicul ’iddan, ,,un timp stabilit”, sau ,,o vreme precizată”; aici apare corespondentul ebraic mo’ed, un cuvânt care accentuează faptul ca Fiinţa cerească vorbeşte despre un ,,timp fixat” (vezi comentariul la cap. 11,35). Dumnezeu a jurat că va face ceea ce a rânduit.