11:2 Acum, îţi voi face cunoscut adevărul: Iată că vor mai fi încă trei împăraţi în Persia. Cel de al patrulea va strânge mai multă bogăţie decât toţi ceilalţi; şi când se va simţi puternic prin bogăţiile lui, va răscula totul împotriva împărăţiei Greciei.
Adevărul. Partea principală a celei de-a patra mari descoperiri din Daniel începe cu versetul acesta. Tot ce este înainte, de la cap. 10,1 până la 11,1 reprezintă cadrul şi introducerea.
Trei împăraţi în Persia. Întrucât viziunea aceasta i-a fost dată lui Daniel în anul al treilea al lui Cir (cap. 10,1), referirea este fără îndoială la cei trei împăraţi care i-au urmat lui Cir pe tronul Persiei. Aceştia au fost: Cambises (530-522 î.Hr.), falsul Smerdis (Gaumata, al cărui nume babilonian a fost Bardiya; vezi Vol. III, p. 348, 349), un uzurpator (522 î.Hr.), şi Darius I (522-486 î.Hr.).
Al patrulea. Comentatorii sunt în general de acord că contextul îl desemnează pe Xerxe ca fiind ,,al patrulea” împărat, dar variază în ce priveşte enumerarea diferiţilor împăraţi la care se face referire în versetul acesta. Unii susţin că ,,al patrulea” împărat astfel desemnat a fost de fapt ultimul din cei trei care mai avea să ,,fie”. Ei îl consideră pe Cir ca fiind primul din cei patru, şi îl omit pe falsul Smerdis, deoarece el nu făcea parte din linia legitimă şi a obţinut tronul pentru doar câteva luni. Alţii îl omit pe Cir ca fiind primul din cei patru şi îl includ pe falsul Smerdis ca fiind unul din cei trei care avea să-i urmeze. Oricum Xerxe este al patrulea. Totuşi, cea de-a doua din cele două concepţii ar părea să reprezinte mai apropiat sensul natural al contextului.
Mai multă bogăţie. Sau ,,mult mai bogat”. Xerxe trebuie să identificat cu Ahaşveroş din cartea Estera (vezi Vol. III, p. 459; vezi şi Estera 1,1). Despre el se raportează că era deosebit de mândru de ,,bogăţia strălucită a împărăţiei lui” (vezi Estera 1,4.6.7). Herodot, care a scris pe larg despre Xerxe, ne lasă un raport viu şi amănunţit al puterii sale militare (vii, 20, 21, 40, 41, 61-80).
Va răscula totul. Sau ,,Îi va aţâţa pe toţi”. Pasajul acesta poate fi tradus în două feluri deosebite. Aşa cum este tradus de Cornilescu, a fost considerat ca însemnând că Xerxe va răscula naţiunile lumii împotriva Greciei. Că acest lucru s-a întâmplat este un fapt istoric bine cunoscut. Pe vremea lui Xerxe, peninsula grecilor rămăsese singurul teritoriu important din Mediterana răsăriteană care nu era sub dominaţie persană. În anul 490 î.Hr., Darius cel Mare, predecesorul lui Xerxe, pe când încerca să-i subjuge pe greci a fost oprit la Maraton. O dată cu urcarea pe tron a lui Xerxe, s-au făcut noi planuri pe scară largă şi cu un buget amplu pentru cucerirea Greciei. Herodot
(vii. 61-80) enumeră peste 40 de naţiuni care au oferit trupe pentru oştirea lui Xerxe. În armata aceasta vastă se găseau ostaşi din ţări foarte depărtate unele de altele cum ar fi India, Etiopia, Arabia şi Armenia. Chiar şi cartaginezii se pare că au fost atraşi să participe la asalt atacând colonia greacă a Siracuzei din Sicilia.
În anul 480 î.Hr., vastul imperiu persan s-a ridicat cu oştirile sale împotriva grecilor. Cetăţile-state greceşti, atât de des luptându-se unele cu altele, s-au unit pentru a-şi salva libertatea. La început au suferit câteva înfrângeri. Au fost biruiţi la Termopile, iar Atena a fost ocupată şi în parte arsă de către perşi. Apoi s-a întors roata. Flota greacă, sub conducerea lui Themistocles, s-a găsit prinsă de către unităţile navale superioare ale perşilor în golful Salamina, pe coasta Aticei, nu departe de Atena. La scurt timp după începutul bătăliei s-a văzut că corăbiile persane erau în formaţii prea strânse ca să poată manevra în mod eficient. Sub atacurile violente ale grecilor multe au fost scufundate, şi n-a scăpat decât o parte din flotă. O dată cu victoria aceasta a grecilor forţele navale ale perşilor au fost eliminate din lupta pentru cucerirea Greciei. În anul următor, 479 î.Hr., grecii au înfrânt în mod decisiv trupele Persiei la Plataea şi le-au alungat pentru totdeauna de pe teritoriul grec.
Exprimarea din textul acesta corespunde izbitor faptului că Xerxe a răsculat ,,totul împotriva Greciei”. Dar este posibil să traducem cuvintele ebraice oarecum obscure ale acestui pasaj şi într-un fel oarecum diferit. Problema este dacă ebraicul ‘eth, tradus aici ,,împotrivă”, trebuie să fie înţeles ca o prepoziţie care însemnează ,,împotrivă”, sau ca un semn că verbul este în forma directă. Este o realitate şi că ‘eth este uneori folosit în felul acesta împreună cu alte verbe care denotă ceartă sau luptă (vezi Geneza 14,2). Dar este o realitate şi că verbul tradus aici ,,va răscula” apare de 12 alte ori în Vechiul Testament urmat de ‘eth, iar în fiecare din aceste cazuri textul arată clar că ‘eth trebuie să fie luat ca un complement direct. Dacă ‘eth este luat aici în forma aceasta pasajul spune: ,,El va răscula întreaga împărăţie a Greciei”.
Dacă se preferă această ultimă traducere, este rezonabilă următoarea interpretare: Din punctul de vedere al istoriei omenirii în linii mari, războiul dintre Persia şi Grecia constituie una din marile epoci istorice. Istoria ulterioară a Europei, şi a lumii, ar fi putut să fie mult diferită dacă bătăliile de la Salamina şi Plataea s-ar fi încheiat cu un rezultat diferit. Civilizaţia apuseană, pe atunci mărginită cu totul numai la patria ei, Grecia, a izbutit să scape de a fi înghiţită de către despotismul oriental. Statele greceşti au dobândit astfel un sentiment al unităţii pe care nu-l avuseseră înainte. Victoria de la Salamina a dovedit Atenei importanţa puterii maritime, iar în curând cetatea s-a aşezat în fruntea unui imperiu maritim. Văzută în lumina aceasta, ultima propoziţie din Daniel 11,2 constituie un cadru corespunzător pentru cap. 11,3.
Grecia. Ebr. Yawan, transliterat ,,Iavan” în Geneza 10,2 (vezi comentariul de acolo). Grecii, sau Ionienii, erau descendenţii lui Iavan. Vezi comentariul la Daniel 2,39.