10:1 În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit Beltşaţar. Cuvântul acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuvântul acesta, şi a priceput vedenia.
Anul al treilea al lui Cir. Socotit de la căderea Babilonului, fie din primăvara, fie din toamna anului, aceasta ar fi 536/535 î.Hr. (vezi comentariul la Daniel 10,4, şi comentariul la Ezra 1,1). Daniel părea să se afle acum spre sfârşitul vieţii lui (vezi Daniel 12,13), cam de 88 de ani, considerând că era de 18 ani când a fost luat prizonier (vezi 4T 570) în anul 605 î.Hr. (vezi comentariul la cap. 1,1). Daniel 10,1 constituie introducerea la partea finală a cărţii, capitolul 10 oferind contextul vieţii lui Daniel pentru cea de-a patra mare profeţie consemnată în cap. 11 şi 12. Partea principală a naraţiunii profetice începe cu cap. 11,2 şi se încheie cu cap. 12,4, restul cap. 12 fiind un fel de post-scriptum al profeţiei. Cu privire la calcularea anilor din primăvară şi toamnă vezi Vol. II, p. 109-111.
Împăratul Persiei. Aceasta este unica profeţie a lui Daniel datată potrivit domniei lui Cir. Lui Cir i se dă aici titlul de ,,împărat al Persiei”, care ar părea să implice faptul că întregul imperiu era cârmuit de perşi, ca fiind în contrast cu titlul mai restrâns, ,,împărat peste împărăţia Haldeilor”, dat lui Darius în cap. 9,1. Pornind de la o relativă obscuritate ca domn al mici ţări Anşan situată pe podişul Iran, Cir a biruit pe rând în câţiva ani regatele Mediei, Lydiei şi Babiloniei, şi le-a unit sub conducerea sa formând cel mai mare imperiu cunoscut până atunci. Cu un astfel de monarh avea acum de a face Daniel şi poporul lui, şi cu care se descoperă aici (cap. 10,13.20) că se luptă puterile cerului.
Un cuvânt. O expresie unică folosită de Daniel pentru a-şi descrie a patra mare schemă profetică (cap. 10-12), care după cât se vede a fost descoperită fără o reprezentare simbolică prealabilă şi fără vreo aluzie la simboluri (comp. cap. 7,16-24; 8,20-26). Cuvântul marah, ,,vedenie”, menţionat în v. 7, 8, 16 se referă simplu la apariţia celor doi vizitatori cereşti ai lui Daniel, menţionaţi în versetele 5, 6 şi respectiv 10-21. În conformitate cu aceasta, unii au considerat cea de-a patra schemă profetică drept o continuare mai detaliată a explicaţiei evenimentelor descrise simbolic în ,,vedenia” din cap. 8,1-14. Pe temeiul acesta capitolele 10-12 ar trebuie interpretate în contextul capitolelor 8 şi 9. Totuşi, legătura dintre capitolele 10-12 şi 8, 9 nu este nicidecum atât de clară şi atât de sigură ca cea dintre cap. 8 şi cap. 9 (vezi comentariul la 9,21).
Belşaţar. Vezi comentariul la cap. 1,7.
O mare nenorocire. Sau ,,luptă”, ,,conflict”.
A priceput. În contrast cu celelalte trei vedenii (capitolele 2, 7 şi 8-9) care au fost ascunse în termeni extrem de simbolici, descoperirea aceasta finală a fost dată în general într-un limbaj literal. Îngerul a spus lămurit că venise să facă ,,cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi” (cap. 10,14). Acesta constituie subiectul principal al capitolelor 11 şi 12. Numai pe la sfârşitul acestei vedenii (cap. 12,8) Daniel întâlneşte o descoperire cu privire la care mărturiseşte: ,,Am auzit, dar n-am înţeles”.