10:12 El mi-a zis: Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi, şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum!
Nu te teme. Compară cu Apocalips 1,17. Fără îndoială că aceste cuvinte l-au încurajat pe profet personal în faţa îngerului, deoarece el stătea în picioare ,,tremurând” (v. 11), şi l-au asigurat pe Daniel că deşi se rugase timp de trei săptămâni în aparenţă fără vreun răspuns, totuşi chiar de la început Dumnezeu îi ascultase cererile şi îi făgăduise că îi va răspunde la ele. Daniel nu trebuia să se teamă pentru poporul său: Dumnezeu îl ascultase, iar Dumnezeu conducea lucrările.