3:15 Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
Hristos. [,,Dumnezeu”, KJV]. Dovezile textuale favorizează versiunea ,,Hristos” (ca în traducerea Cornilescu). Pacea lui Hristos nu este descrisă aici ca o virtute statică, ci ca o putere activă. Ea îl face pe om în stare să trăiască în linişte, netulburat şi plin de încredere, în mijlocul celor mai grele împrejurări ale vieţii. Hristos, izvorul păcii, devine căpitanul sufletului şi pilotează liniştit corabia vieţii către un liman sigur (vezi Ioan 14,27; Efeseni 2,14; Filipeni 4,7).
Chemaţi. [,,Sunteţi chemaţi”, KJV]. Mai bine, ,,aţi fost chemaţi”. Această pace a lui Hristos de care se bucură adevăraţii credincioşi este o parte esenţială a scopului pe care Dumnezeu îl urmăreşte prin Evanghelie. E cu neputinţă să ne închipuim un creştin care să se lupte cu Dumnezeu şi cu fraţii lui.
Un singur trup. Trupul mistic al lui Hristos este gruparea organizată a credincioşilor care au ca ţintă îndeplinirea scopurilor divine (vezi Efeseni 1,22.23; 2,16; 4,4). Întrucât toţi creştinii adevăraţi fac parte din trupul lui Hristos, nu poate exista nici un dezacord care să nu dăuneze fiecărui membru, îmbolnăvind astfel întregul corp. Dumnezeu doreşte ca toţi să conlucreze, uniţi în iubire şi serviciu.
Să stăpânească. Gr. brabeuo, literal, ,,a fi arbitru”, de unde, ,,a acorda premiu”, (substantivul înrudit, brabeion, ,,premiu”, apare în 1 Corinteni 9,24; Filipeni 3,14), ,,a pronunţa decizii”, ,,a arbitra”. Din inimă vin hotărârile şi faptele care afectează nu numai persoana, ci şi biserica şi societatea. Aici Pavel îi îndeamnă pe creştinii coloseni să facă din pacea care vine de la Hristos ,,arbitrul” vieţii lor.
Fiţi recunoscători. Să fii recunoscător este o datorie creştină. Recunoştinţa faţă de Dumnezeu poate fi asemănată cu solul în care creşte bine planta gingaşă a păcii (vezi Filipeni 4,6.7). Gratitudinea înseamnă recunoaşterea faptului că Dumnezeu este dătătorul oricărui dar bun şi desăvârşit şi călăuza creştinului la fiecare pas al vieţii. Deoarece Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele celor care Îl iubesc (vezi comentariul de la Romani 8,28) şi deoarece nimic nu este ascuns de ochii Aceluia cu care avem de a face, de ce să ne temem? Creştinul care îşi înalţă astăzi glasul în laudă, cândva se va alătura corului de laudă ale oamenilor mântuiţi şi ale îngerilor necăzuţi.