3:13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
Îngăduiţi-vă unii pe alţii. Sau ,,toleraţi-vă unul pe altul”.
Pricină să se plângă. [,,Ceartă”, KJV; ,,plângere”, traducerea lui G. Galaction]. Gr. momphe, ,,plângere”, ,,pricină să se plângă”, ,,mustrare”. Cuvântul acesta nu mai este folosit în altă parte în Noul Testament.
Iertaţi-vă unul pe altul. În legăturile noastre cu semenii creştini, nu numai că ar trebui să fie obişnuită înfrânarea şi îngăduinţa în fapte şi cuvinte, dar ar trebui să existe şi obişnuinţa de a se trece cu vederea peste greşelile, erorile sau slăbiciunile altora. Aceasta este adevărata iertare (compară cu Marcu 11,25; Efeseni 4,32).
Hristos. Dovezile textuale sunt împărţite între ,,Hristos” şi ,,Domnul”. Marele standard al iertării între oameni este iertarea pe care o oferă Dumnezeu familiei omeneşti (compară cu Efeseni 4,32; MB 113, 114; 5T 170).