3:12 Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.
Aleşi ai lui Dumnezeu. Aceştia sunt supuşi ai împărăţiei cerului. Toţi cei care L-au primit pe Hristos, indiferent de distincţii naţionale, religioase, rasiale şi sociale, sunt aleşii lui Dumnezeu. Ei sunt sarea pământului, lumina lumii. Vezi TM 422; vezi comentariul de la Romani 8,33; compară cu PP 207, 208.
Sfinţi. Cei care au fost puşi deoparte, care sunt despărţiţi de lume şi sunt devotaţi lucrării lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Romani 1,7). Sfinţenia este manifestarea unei vieţi în acord perfect cu Dumnezeu. ,,Aşa cum Dumnezeu este sfânt în sfera Lui, aşa şi omul căzut, prin credinţa în Hristos, urmează să fie sfânt în sfera lui.” (AA 559).
Prea iubiţi. Adică iubiţi de Dumnezeu. Astfel dar … îmbrăcaţi-vă. Întrucât astfel stau lucrurile, Pavel subliniază nevoia dorinţei creştinului de a se asemăna cu Hristos şi de a avea caracterul Lui. Vezi comentariul de la v. 10. Inimă. [,,Măruntaie”, KJV; ,,milostivirile”, traducerea lui G. Galaction]. Gr. splagchna, ,,părţile interioare”, metaforic vorbind, sediul emoţiilor. Îndurare. Gr. oiktirmoi, ,,afecţiunile cele mai duioase” (vezi comentariul de la Romani 12,1). O inimă miloasă este un semn distinctiv al adevăratului creştinism.
Bunătate. Gr. chrestotes, ,,bunătate”, ,,gingăşie”, ,,excelenţă” (vezi Romani 3,12; Galateni 5,22; Efeseni 2,7). Cuvântul acesta exprimă iubirea care acţionează (1 Corinteni 13,4). Înseamnă afecţiune gingaşă, îndurare, amabilitate atât în simţăminte cât şi în faptele realizate pentru nevoile semenului.
Smerenie. [,,Smerenie a minţii”, KJV]. Gr. tapeinophrosune (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 20,19; Efeseni 4,2). Compară folosirea acestui cuvânt în Filipeni 2,3; 1 Petru 5,5. În Coloseni 2,18.23 cuvântul descrie o falsă smerenie. Copilul lui Dumnezeu ,,ar trebui să se străduiască continuu să dea dovadă de smerenie, acea blândeţe şi acel duh liniştit care e de mare preţ înaintea lui Dumnezeu (2 T 288).
Blândeţea. Blândeţea este lipsa îndreptăţirii de sine, opusul ambiţiei. Este calmitate şi amabilitate. Mântuitorul nostru, în ceasurile Lui de cea mai aprigă încercare, a fost modelul desăvârşit în ce priveşte adevărata blândeţe (vezi DA 734). Creştinul adevărat trebuie să se străduiască să imite acest model în viaţa lui zilnică (vezi DA 354). Vezi comentariul de la Matei 5,5; compară cu Galateni 5,23.
Îndelungă răbdare. Gr. makrothumia, ,,răbdare”. Compară folosirea verbului înrudit, makrothumeo, în 1 Corinteni 13,4; Iacov 5,7. Makrothumia descrie înfrânarea extremă, refuzul îndelungat de a ceda vreunei pasiuni, mai ales mâniei. Vezi comentariul de la 2 Corinteni 6,6; Coloseni 1,11.