2:8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.
Luaţi seama. [,,Păziţi-vă”, KJV]. Credincioşii coloseni se confruntau cu un mare pericol. Pavel le atrage atenţia asupra lui şi în solemnă avertizare le recomandă să îi dea piept. Adversarul viclean căuta să ia de la ei beneficiile pe care le câştigaseră. El căuta să-i jefuiască de avantajele lor spirituale şi să-i ia ca pradă, să-i distrugă înşelându-i prin rătăcire.
Fure. [,,A strica”, KJV; ,,fure minţile”, traducerea G. Galaction]. Gr. sulagogeo, ,,a duce ca pradă”, ,,a jefui”. Asta ar putea însemna două lucruri: îndepărtarea binecuvântărilor şi a privilegiilor pe care le are creştinul sau înrobirea credincioşilor de către Satana.
Cu filozofia şi cu o amăgire deşartă. Adică, filozofia, o amăgire deşartă sau filozofia care este o amăgire deşartă. Apostolul nu condamnă filozofia ca atare şi nici nu îi atacă pe filozofi. El avertiza împotriva filozofiei de felul celei cu care se făleau învăţătorii mincinoşi din Colose, care de fapt era deşertăciune şi era promovată prin înşelăciune. Contextul sugerează că filozofia aceasta avea de-a face cu obiceiuri ceremoniale, crezuri omeneşti, datini, deprinderi şi concepţii materialiste, toate acestea îndepărtându-i pe credincioşi de Evanghelie. Fără îndoială că această filosofie era alcătuită din speculaţii nefolositoare asupra unor întrebări copilăreşti, o paradă deşartă de argumente lipsite de fapte. Acest fel de filozofie încerca să răspundă la problemele dificile prin teorii plauzibile care aveau tendinţa de a-i înşela pe adepţii lor şi de a tăgădui mesajul Evangheliei lui Dumnezeu. Centrul acestei filozofii este exaltarea omului, în timp ce Dumnezeu este complet exclus sau ignorat (vezi 1T 297). Creştinul trebuie să fie avertizat şi înarmat împotriva adepţilor acestei filosofii. Sfârşitul lor este moartea veşnică.
Datina. [,,Tradiţia”, KJV]. Gr. paradosis (vezi comentariul de la Marcu 7,3). Tradiţiile sunt tipare obişnuite de credinţe şi comportament omenesc, transmise de la o generaţie la alta. Tradiţiile pot fi bune sau rele. Pavel avertizează contra acelor tradiţii eretice, care au obârşie umană, şi nu divină. Compară cu Galateni 1,14. La 2 Tesaloniceni 2,15; 3,6 Pavel foloseşte acest cuvânt într-un sens pozitiv.
Învăţăturile începătoare. [,,Rudimentele”, KJV; ,,Stihiile”, G. Galaction]. Gr. stoicheia, ,,elemente” (vezi comentariul de la Galateni 4,3). În limbajul filozofic stoicheia avea sensul de materie elementară. Mitologic, elementele erau reprezentate de diferite spirite, aşa că stoicheia, ajunge să fie aplicat şi la spirite. În scrierile nebiblice stoicheia este aplicat şi la spiritele rele, la stele şi la divinităţile stelare. Se pare că în Colose era bine dezvoltat cultul pentru stoicheia, care prin propaganda care i se făcea a început să pătrundă în comunitatea creştină de acolo. Nu se ştie însă cât de mult s-a infiltrat. Pentru a avertiza împotriva acestui cult, Pavel se foloseşte de terminologia specifică.
După Hristos. Literal, ,,potrivit cu Hristos”. Norma trebuie să fie întotdeauna ceea ce Hristos ar vrea să se facă. Hristos este aşezat în opoziţie cu toată filozofia înşelătoare. Mărfurile învăţătorilor mincinoşi ar trebui să fie comparate cu doctrinele Marelui Învăţător. Hristos, Creatorul şi Susţinătorul, este etalonul oricărei ştiinţe adevărate.