2:16 Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat,
Dar. [,,Deci”, KJV]. Adică având în vedere faptul că sistemul legal iudaică se sfârşise, şi împreună cu el sistemul ceremonial (vezi comentariul de la Efeseni 2,15).
Judece. Fără îndoială că acest verb face referire la învăţătorii mincinoşi care, printre altele, insistau şi asupra cerinţelor obligatorii ale sistemului ceremonial iudaic (vezi p. 184).
Cu privire la mâncare sau băutură. Bineînţeles că aici este vorba de darurile de mâncare sau de băutură aduse de israeliţi în cadrul sistemului lor de jertfe din legea ceremonială. Unii au tras în mod eronat concluzia că afirmaţia lui Pavel implică desfiinţarea poruncii care interzicea folosirea alimentelor declarate necurate (vezi Levitic 11). Că nu acesta intenţionează să spună apostolul este limpede din următoarele observaţii:
(1) Se spune despre mâncare şi băutură că sunt o umbră a lui Hristos (Coloseni 2,17); adică arată înainte la jertfa şi lucrarea lui Hristos. Cu siguranţă că jertfele de mâncare şi băutură ceremoniale aparţineau elementelor care arătau spre jertfa lui Hristos, dar porunca cu privire la alimentele necurate nu făcea acest lucru.
(2) Interzicerea folosirii anumitor alimente exista şi înaintea legii ceremoniale (vezi comentariul de la Geneza 7,2). Prin urmare, anumite animale trebuiau considerate necurate din alte motive decât cele ceremoniale. Satisfacerea apetitului prin consumarea alimentelor necurate dăunează planurilor desăvârşite ale Creatorului (vezi PP 308; 2T 70). Apostolul nu le permite creştinilor coloseni să mănânce şi să bea tot ce vor. Ceea ce spune el este că creştinii nu mai sunt obligaţi să împlinească cererile legii ceremoniale. Aceste jertfe de mâncare şi de băutură şi-au găsit împlinirea în Hristos.
Sărbătoare. Rânduielile ceremoniale conţineau anumite porunci cu privire la diferite sărbători – Paştele, Sărbătoarea Azimilor, Ziua Cincizecimii, Ziua Ispăşirii şi Sărbătoarea Corturilor (vezi Leviticul 23).
Lună Nouă. Este vorba de prima zi a fiecărei luni (vezi Numeri 10,10; 28,11; compară cu 1 Samuel 20,5; Isaia 66,23).
O zi de Sabat. [,,Zile de Sabat”, KJV]. Gr. sabbata. Acest cuvânt ar putea reprezenta fie pluralul termenul grecesc sabbaton, fie transliterarea termenului aramaic shabbata’, la singular. De aici sabbata, deşi din punct de vedere gramatical este la plural, poate reprezenta şi adesea reprezintă un singular (Matei 28,1 etc). Ambele forme pot fi acceptate aici, deoarece interpretarea pasajului nu depinde de alegerea între aceste două forme, ,,zile de sabat”, sau ,,un sabat”. Explicaţia ,,care sunt umbra lucrurilor viitoare” (Coloseni 2,17) arată despre ce fel de sabat este vorba aici. Sabatul săptămânal aminteşte de începutul istoriei pământului (Geneza 2,2.3; Exod 20,8–11; PP 48). Prin urmare, ,,zilele de Sabat” pe care Pavel le declară că sunt umbre care arată spre Hristos nu pot să se refere la Sabatul săptămânal din porunca a patra, ci fac referire la zilele ceremoniale de odihnă care îşi ating scopul o dată cu venirea lui Hristos şi a Împărăţia Lui (vezi Levitic 23,6–8.15.16.21.24.25.27.28.37.38).