1:9 De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească;
De aceea. Adică, având în vedere ceea ce s-a spus în versetele 4–8, Pavel a amintit din nou de credinţa pe care o aveau colosenii în Hristos, iubirea lor pentru fraţi, speranţa puternică în răsplătirea cerească. Toate acestea îi înveseliseră inima. Cauza imediată a bucuriei lui a fost vestea bună pe care Epafra o adusese de la Colose. Aceasta încălzise inima bătrânului Pavel.
Din ziua când am auzit. Sosirea lui Epafra a constituit pentru Pavel o zi memorabilă. De atunci există puternica sa devoţiune şi mulţumire.
Nu încetăm să ne rugăm. Pavel atrăsese deja atenţia asupra rugăciunilor pe care le înălţa pentru credincioşii coloseni (vezi v. 3). Veştile pe care Epafra i le adusese de la Colose l-au determinat acum să se roage cu un scop mai precis şi cu bucurie mai mare. Propoziţia ,,nu încetăm să ne rugăm” înseamnă că Pavel se ruga regulat pentru creştinii coloseni. Nu s-ar fi putut spune niciodată că încetase să se roage pentru ei.
Să cerem. [,,Să dorim”, KJV]. Pavel era recunoscător, dar în acelaşi timp avea şi motive de rugăciune. Nesatisfăcut de progresul pe care credincioşii coloseni îl făcuseră deja, el dorea cu înfocare ca aceştia să crească mai mult.
Cunoştinţă. Gr. epignosis, ,,cunoaştere deplină, precisă” (vezi comentariul de la Romani 3,20; Efeseni 1,17; vezi şi comentariul de la Coloseni 1,6).
Voiei Lui. Adică o cunoaştere specială a voii lui Dumnezeu cu privire la purtarea lor (vezi v. 10) şi în mare o înţelegere a scopului atotcuprinzător al lui Dumnezeu. Pentru cel care posedă o astfel de cunoaştere, fiecare detaliu al vieţii, cu problemele şi misterele ei inexplicabile, capătă o nouă însemnătate. Creştinul îşi dă seama că Dumnezeu are un plan pentru viaţa sa, iar ţinta lui este îndeplinirea scopul divin.
Înţelepciune. Gr. sophia. Vezi comentariul de la Luca 2,52. Înţelepciunea este capacitatea de a aplica cunoştinţele la situaţiile practice ale vieţii. Din nefericire, nu întotdeauna cei care cunosc mult au şi înţelepciune. Din această cauză, Pavel se roagă pentru credincioşii din Colose, ca ei să primească cu înţelepciune divină.
Pricepere. Priceperea dată de Duhul Sfânt e acel discernământ care îl face pe creştin în stare să deosebească între bine şi rău. Ispitele şi cursele vrăjmaşului sunt recunoscute de cel iluminat de Duhul Sfânt. Şi, dacă voinţa e predată pe deplin lui Dumnezeu şi absorbită de lucrurile veşnice, creştinul alege să facă numai acele lucruri pe care Dumnezeu ar vrea ca el să le facă.
Duhovnicească. Acest adjectiv determină atât substantivul ,,pricepere” cât şi substantivul ,,înţelepciune”.