1:5 din pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei,
Nădejdii. Vezi comentariul de la Romani 8,24; 12,12. Acum Pavel ia în discuţie ultima din cele trei de virtuţi creştine. Credinţa şi iubirea nu doar că îşi au puterea în speranţă, dar speranţa aceasta este şi ţinta lor. Colosenii auziseră de planul de mântuire şi în inima lor încolţise speranţa. Această speranţă era forţa motrice în toate experienţele lor şi în filozofia vieţii creştine. În felul acesta speranţa precede credinţa. Deoarece Dumnezeu făurise deja planul de mântuire, exista speranţă pentru omul căzut.
În ceruri. Creştinul speră ,,o moştenire nestricăcioasă, şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru” el (1 Petru 1,4; compară cu Filipeni 3,21). Credinţa şi iubirea manifestată de coloseni izvorâse din încrederea în împlinirea scopului lui Dumnezeu, un univers fără păcat, plin de armonie.
Despre care aţi auzit mai înainte. Pavel le reaminteşte credincioşilor de bucuria şi de entuziasmul pe care le-au avut atunci când au auzit prima dată solia Evangheliei. El doreşte ca ei să vadă contrastul dintre credinţa pe care o aveau atunci, bucuria care le inunda sufletele şi îndoielile şi nestatornicia cauzate de soliile prezentate de învăţătorii mincinoşi (compară cu v. 23; 2,6–8.16–23).
Cuvântul adevărului. Adică solia care conţine adevărul, vestea bună a voinţei descoperite a lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Ioan 8,32). Adevărul este descoperirea gândurilor divine şi are de-a face cu realităţile finale şi veşnice.
Evangheliei. Vezi comentariul de la Marcu 1,1. Cuvântul aceasta poate fi înţeles ca apoziţie pe lângă termenul ,,adevărului”. Este strâns legat de fraza care urmează.