1:23 negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.
Dacă rămâneţi şi mai departe. Colosenii auziseră cuvântul vieţii. Ei primiseră credinţa şi fuseseră împăcaţi prin sângele lui Hristos. Ei erau ,,sfinţii şi fraţii credincioşi” (v. 2). Dar toate eforturile lor s-ar fi dovedit zadarnice dacă ar fi neglija să ,,rămână şi mai departe”. Apostolul subliniază nevoia lor de a rămâne şi a stărui în încrederea în Evanghelie.
Întemeiaţi. Gr. themelioo, ,,a pune fundaţia”, ,,a întemeia”. Casa spirituală trebuie să-şi aibă temeliile prinse pe Stânca tare, care este Hristos, nu pe nisip, aşa cum a fost casa omului neînţelept din parabola lui Hristos (vezi Luca 6,49; 1 Corinteni 10,4).
Neclintiţi. Gr. hedraioi, ,,fermi”, ,,statornici”. Credinciosul creştin trebuie să fie ferm fixat pe temelia lui. Pavel îi avertizează pe Coloseni să nu se îndepărteze de poziţia luată atunci când au auzit pentru prima dată Evanghelia.
În credinţă. Compară cu v. 4. Ceea ce în experienţa credincioşilor coloseni fusese început prin credinţă, trebuia să fie continuat tot cu ajutorul credinţei.
Fără să vă abateţi. Aceasta este alternativa negativă a ceea ce prezentase deja. De fapt Pavel zice: ,,Nu vă permiteţi să vă îndepărtaţi de pe poziţia voastră, abătuţi de filozofiile învăţătorilor mincinoşi sau de ademenirile seducătoare ale păcatului”. Timpul verbului pe care îl foloseşte aici sugerează gândul: ,,Nu vă mutaţi mereu” de la o poziţie la alta (compară cu 1 Corinteni 15,58).
Nădejdea Evangheliei. Adică, speranţa pe care o aduce Evanghelia. El a lăsat deja să se înţeleagă (vezi v. 5) că speranţa aceasta este forţa motrice a planului mântuirii. Ea este adusă la lumină de către solia Evangheliei, ea aparţine Evangheliei. Când în cele din urmă speranţa va fi împlinită în împărăţia lui Dumnezeu, scopurile planului mântuirii vor fi atinse.
Pe care aţi auzit-o. Vezi comentariul de la v. 5.
Propovăduită oricărei făpturi. Ideea principală a întregului pasaj este faptul că Evanghelia pe care o auziseră colosenii este aceeaşi în toate locurile unde aceasta pătrunsese. Pavel nu vrea să spună că Evanghelia ajunsese pretutindeni în sensul absolut. Lucrul acesta reiese din cele spuse de el şi în alte locuri, cu privire la progresul Evangheliei. Scriind romanilor numai cu câţiva ani mai înainte, Pavel, rezumând înaintarea Evangheliei, spunea: ,,de la Ierusalim şi ţările de primprejur, până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos” (Romani 15,19). La data aceea el spera să viziteze Roma şi de acolo să ducă Evanghelia în Spania (Romani 15,24). Au intervenit însă arestarea şi detenţia lui, aşa că planurile acestea n-au fost duse la îndeplinire. În loc de a ajunge la Roma ca un mesager liber al Evangheliei, el a ajuns aici legat. Fiind deţinut, n-a putut vizita Spania. E îndoielnic că acolo începuse vreo lucrare importantă. În afară de aceasta, nu există nici o dovadă că la această dată timpurie Evanghelia pătrunsese în regiunile barbare de la nord de lumea civilizată. Acelaşi lucru se poate spune şi cu privire la alte regiuni îndepărtate. E clar deci că nu se intenţiona ca afirmaţia că Evanghelia fusese predicată la fiecare făptură de sub cer să fie înţeleasă în sens absolut. Ca şi în cazul afirmaţiei ,,şi este în toată lumea” (Coloseni 1,6), accentul cade asupra faptului că Evanghelia predicată în Colose este aceeaşi cu cea predicată în celelalte părţi ale lumii. Compară cu Matei 24,14; 1 Tesaloniceni 1,8; Apocalipsa 5,13; 14,6; DA 633.
Al cărei slujitor. Gr. diakonos (vezi comentariul de la Matei 9,35). Compară cu folosirea acestui cuvânt în Matei 20,26; Romani 13,4; Efeseni 6,21; 1 Timotei 4,6.
Am fost făcut eu Pavel. Sau ,,am devenit”. Compară cu Efeseni 3,7. Pavel se referă aici la însărcinarea divină de a predica Evanghelia. Dumnezeu îl folosea acum pentru împlinirea acestei misiuni cu implicaţii veşnice (vezi Efeseni 3,8; 1 Timotei 1,11–16; compară cu Galateni 1,11–17). O mână divină îl atrăsese în planul conceput pentru mântuirea omului. Când colosenii îl comparau pe Pavel cu învăţătorii mincinoşi, trebuia să se gândească la faptul că acela care le scria îşi făcea partea în marele plan de mântuire. De aceea solia lui Pavel avea autorizaţie divină. Gândul acesta trebuia să întărească şi să statornicească mult credinţa credincioşilor.