1:22 prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină;
Trupul lui de carne. Unii cred că Pavel combate aici o erezie care se furişase de timpuriu în biserica creştină, şi anume că Hristos nu a avut trup uman. Conform acestei erezii, trupul omenesc este prin sine păcătos şi deci Fiul lui Dumnezeu nu ar fi putut să ia trup de om. Un pas important în împăcarea omului cu Dumnezeu era întruparea. Divinitatea era îmbrăcată în natură omenească. Isus Şi-a însuşit natura omenească căzută pentru ca omul să poată fi din nou unit cu Dumnezeu. El S-a făcut părtăş al cărnii şi al sângelui pentru ca astfel să-l poată elibera pe om din sclavia păcatului. În trupul Său de carne Hristos a înfăptuit biruinţa împăcării (vezi 1 Petru 2,24). Vezi Vol. V, pp. 917–919; VI, p. 58.
Prin moarte. Sau ,,cu ajutorul morţii”. Plata păcatului este moartea (Romani 6,23). Toţi au păcătuit (Romani 3,23). De aceea nimeni nu poate să scape de moarte. Hristos, luând asupra Lui soarta neamului omenesc, a plătit pedeapsa pentru păcatul omenirii. Moartea Lui este valabilă pentru fiecare om. Faptul acesta fusese preînchipuit prin fiecare jertfă adevărată adusă vreodată, din ziua de când Adam, la porunca lui Dumnezeu, a sacrificat primul miel. Moartea animalului locţiitor arăta înainte către ispăşirea prin sângele lui Hristos. Toate jertfele acestea preînchipuiau reconcilierea finală cu Dumnezeu. Moartea stătea la baza tuturor.
Ca să facă să vă înfăţişaţi. [,,Ca să vă înfăţişeze”, KJV]. Când se va înfăptui împăcarea, cei care au fost înstrăinaţi de Dumnezeu şi vrăjmaşi ai Lui vor fi înfăţişaţi înaintea universului ca trofee ale crucii (vezi 2 Corinteni 4,14; Efeseni 5,27; Coloseni 1,28).
Sfinţi, fără prihană. Gr. hagioi kai amomoi (vezi comentariul de la Efeseni 1,4).
Fără vină. Gr. anegkletoi, ,,fără vină”, ,,ireproşabil”. Compară cu folosirea acestui cuvânt la 1 Corinteni 1,8. Termenul anegkletoi duce tabloul perfecţiunii un pas mai departe. El scoate în evidenţă faptul că trebuie să nu existe nici o posibilitate de a aduce vreo învinuire aceluia pe care Dumnezeu intenţionează să-l prezinte perfect înaintea universului. Pârâşul fraţilor va rămâne mut când Domnul îl mustră şi arată că sfinţii sunt îmbrăcaţi cu dreptatea lui Hristos (Zaharia 3,1–5; Apocalipsa 12,10.11).
Înaintea Lui. Toţi oamenii vor trece pe dinaintea ochiului scrutător al lui Dumnezeu. Judecătorul întregului pământ va vedea totul. În viaţa aceasta oamenii pot să ia în râs asta, Satana încă mai poate găsi greşeli, dar lucrul cel mai important este: Ce vede şi ce gândeşte Dumnezeu? (vezi 2 Corinteni 5,10; Efeseni 1,4). Contează doar aprobarea divină.