1:21 Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum
Şi pe voi. Acum, prin doctrinele pe care le discutase, Pavel face aplicaţii personale la fraţii săi coloseni. El argumentează că întreaga lume depinde de sângele lui Hristos pentru împăcare (vezi comentariul de la v. 19). Acum el le spune credincioşilor coloseni că pot intra în această stare glorioasă de armonie şi bucurie numai pe această cale. Discursul său lasă să se înţeleagă o avertizare împotriva concepţiilor învăţătorilor mincinoşi, care ar putea sugera alte mijloace de împăcare, ca de pildă lucrarea îngerilor şi a altor spirite (vezi cap. 2,8.18.19). Există un singur mijloc de mântuire (Faptele Apostolilor 4,12).
Odinioară eraţi străini. Sau ,,mai înainte înstrăinaţi”. Credincioşii coloseni s-ar fi aflat încă în această situaţie nefericită dacă nu ar fi existat slujba lui Hristos în favoarea lor. Scripturile vorbesc despre împăcarea păcătosului cu Dumnezeu, nu despre împăcarea lui Dumnezeu cu păcătosul (vezi Romani 5,10). Atitudinea ostilă a omului a fost schimbată, iar Dumnezeu l-a acceptat pe păcătos.
Vrăjmaşi. Nu numai că înainte de convertirea lor colosenii erau înstrăinaţi de Dumnezeu, necunoscători ai planurilor Lui pentru omenire şi nepăsători faţă de legea Sa, dar mai erau şi vrăjmaşi Săi declaraţi şi ostili.
Prin gândurile. [,,În gândurile voastre”, KJV]. Gândul este facultatea principală a fiinţei raţionale (vezi Efeseni 4,18). Aici Pavel le reaminteşte colosenilor că întreaga lor gândire fusese într
o stare de înstrăinare şi vrăjmăşie faţă de Dumnezeu. Fiecare atitudine creatoare sau decisivă a minţii lor era împotriva lui Dumnezeu sau într-o stare de indiferenţă totală faţă de El. Erau deznădăjduiţi şi pierduţi, dependenţi de o ajutorul ceresc pentru a putea fi mântuiţi.
Prin faptele voastre rele. Sau ,,în [sfera] faptelor rele”. Omul acţionează aşa cum gândeşte (compară cu Proverbe 23,7). Îi este cu neputinţă unei minţi nelegiuite să facă altceva decât fapte nelegiuite. În aceeaşi situaţie erau şi colosenii, ale căror acţiuni dovedeau starea minţii lor. Înainte de convertire, raportul vieţii lor conţinea dovezi de neînlăturat cu privire la înstrăinarea de Dumnezeu şi vrăjmăşia faţă de El.
V-a împăcat. Vezi comentariul de la Romani 5,10; Coloseni 1,20. Hristos îi luase de mână pe credincioşii coloseni şi-i prezentase Tatălui, nu ca servi sau ca duşmani, ci ca prieteni (Ioan 15,14–16). Crucea de pe Golgota le alungase duşmănia, le schimbase gândirea şi-i transformase după chipul lui Hristos.
Acum. În ciuda înstrăinare colosenilor, Dumnezeu lucra. Lucrarea Sa de împăcare devine eficientă din momentul în care oamenii o acceptă.