1:20 şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui.
Făcând pace. Pacea este necesară deoarece intrarea păcatului în univers a adus înstrăinarea.
În versetul 20 KJV nu reflectă corect ordinea propoziţiilor din greacă şi întunecă într-un fel înţelesul. Următoarea traducere literală reflectă ordinea din limba greacă: ,,Şi prin El să împace toate lucrurile în El, după ce a făcut pace prin sângele crucii Sale, prin El, fie cele de pe pământ, fie cele din cer.” Expresia ,,prin El să împace” ar trebui să fie legată de versetul 19. Dacă e acceptată exprimarea din versetul 19, aşa cum apare în KJV (vezi v. 19), ideea este: ,,a plăcut lui Dumnezeu prin El să împace toate lucrurile”. Se pare că învăţătorii mincinoşi susţineau că pacea era adusă prin mijlocirea îngerilor.
Prin El. Această sintagmă apare de două ori în acest verset [KJV], în primul caz în poziţia accentuată din limba greacă. Isus este agentul prin care se realizează împăcarea.
Sângele crucii Lui. În ce priveşte însemnătatea sângelui lui Hristos în planul de mântuire, vezi comentariul de la Romani 3,25. Crucea lui Hristos este punctul culminant în planul de mântuire. E subiectul cu care se lăuda Pavel (Galateni 6,14). Va fi subiectul ştiinţei şi cântecului celor răscumpăraţi în decursul veacurilor veşnice (GC 651).
Să împace. Gr. apokatalasso, o formă accentuată a cuvântului pe care Pavel îl foloseşte în mod obişnuit pentru împăcare, katalasso (vezi comentariul de la Romani 5,10).
Totul. S-a discutat mult dacă prin acest cuvânt se înţelege şi sfera lucrurilor necugetătoare şi neînsufleţite. În ce sens ar cere acestea împăcare? S-ar putea ca apostolul să trateze efectele generale ale intrării păcatului în univers şi astfel să includă în planul de răscumpărare nu doar fiinţele inteligente ci şi creaţiunea necugetătoare şi neînsufleţită (vezi comentariul de la Romani 8,19).
Pe pământ. Păcatul lui Adam a avut repercusiuni asupra fiecărui aspect al vieţii de pe acest pământ. Degenerarea s-a extins de la om, capodopera lucrării Creatorului, până la plante, insecte, viaţa marină şi chiar până la pământul neînsufleţit. Actul răscumpărător al lui Hristos va readuce în cele din urmă desăvârşirea şi armonia.
În ceruri. Unii comentatori susţin că deşi numai a treia parte din îngeri s-au răsculat împotriva conducerii lui Dumnezeu şi au fost alungaţi din cer, restul oştirilor cereşti nu au înţeles pe deplin gravitatea păcatului şi rezultate lui îngrozitoare până când Hristos nu a murit pe cruce. După acest eveniment fiinţele cereşti au înţeles mai bine ca niciodată că drepte şi adevărate sunt căile lui Dumnezeu şi că planul lui Satana duce la moarte. Astfel, prin cruce toate lucrurile materiale şi spirituale, cereşti şi pământeşti, vor fi aduse la o stare de armonie perfectă şi vor fi restabilite scopului lor iniţial. Timpul şi aducerea la îndeplinire prin Hristos a planurilor lui Dumnezeu, îl vor demasca pe Satana şi cei care simpatizează cu el, astfel încât prin anihilarea lor va fi văzută dreptatea lui Dumnezeu. Planul de mântuire îşi va aduce al îndeplinire scopul său cuprinzător şi adânc – şi anume îndreptăţirea caracterului lui Dumnezeu înaintea universului (vezi PP 68).