1:12 mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor, în lumină.
Mulţumind. O inimă mulţumitoare este semnul persoanelor care zi de zi se conformează cu mulţumire voinţei marelui Dătător (compară cu Efeseni 5,4; Filipeni 4,6; Coloseni 2,7; 3,17; 4,2; vezi comentariul de la Efeseni 5,20). Lipsa recunoştinţei stă la rădăcina rebeliunii şi anarhiei (Romani 1:21). Mulţumirea sinceră şi recunoscătoare este o condiţie indispensabilă a creşterii în viaţa de credinţă. Aceasta nu constă numai în recunoaşterea faptului că bunătăţile Domnului se înnoiesc în fiecare zi; ea este şi aducerea închinării care se cuvine Numelui Său sfânt şi puterii Sale nemărginite.
Tatălui. Versetele 12 şi 13 Îl prezintă pe Tatăl ca pe Cel care a făurit planul de mântuire. El este Cel care L-a dat pe unicul Său Fiu.
V-a învrednicit. [,,Ne-a făcut corespunzători”, KJV]. Literal, ,,ne-a făcut îndestulători”, adică ne-a calificat. Dovezile textuale oscilează între exprimarea ,,ne-a” şi ,,v-a”. ,,Ne-a” este atestat în v.
13. Această calificare sau învrednicire nu e câştigată de om. Ea e acordată celor care prin credinţă Îl primesc pe Domnul Isus Hristos (vezi comentariul de la Efeseni 2,8). Să aveţi parte de moştenirea. Literal, ,,pentru o parte a sorţului”. Vezi comentariul de la Romani 8,17. Sfinţilor. Vezi Romani 1,7.
Lumină. Cuvântul acesta stă în contrast cu ,,întuneric” (v. 13). Sintagma ,,în lumină” este deci echivalentă cu ,,împărăţia Fiului dragostei Lui” (v. 13). Vezi comentariul de la Ioan 1,5; 1 Ioan 1,5.