7:4 Domnul Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, Domnul Dumnezeu vestea pedeapsa prin foc; şi focul mânca Adâncul cel mare şi apucase şi câmpia.
Foc. Ca şi în privinţa lăcustelor (vezi comentariul la v. 3), există diferite păreri cu privire la semnificaţia focului: focul reprezenta o secetă cumplită sau o invazie a vrăjmaşului. În favoarea primei opinii s-ar putea cita paralela dintre judecăţile descrise aici şi cele menţionate în cap. 6,6-9. Pe de altă parte, incursiunile vrăşmaşului de dinaintea doborârii catastrofale şi finale a naţiunii, puteau de asemenea să fie corespunzător reprezentate prin aceste simboluri. Viziunea de faţă arată că Dumnezeu fusese binevoitor să uşureze judecăţile pe care El li le făgăduise sau li le aplicase mai înainte. Totuşi, oamenii ajunseseră acum la limita răbdării lui Dumnezeu. Cumpăna va fi aşezată (v. 8), iar poporul va fi dus în captivitate (v. 9).
Adâncul cel mare. O posibilă referire la fântânile şi izvoarele subterane (Geneza 7,11; 49,25) care vor seca în timp de secetă.
Apucase. Sau ,,Mâncase o parte”. Dacă focul este un simbol al invaziei este posibil ca aici să avem o prezicere a invaziei împăratului asirian când a cucerit părţile răsăritene şi nordice ale lui Israel şi a dus în robie în Asiria o parte din popor (vezi 2Regi 15,29).