4:4 Duceţi-vă numai la Betel, şi păcătuiţi! Duceţi-vă la Ghilgal, şi păcătuiţi şi mai mult! Aduceţi-vă jertfele în fiecare dimineaţă, şi zeciuielile la fiecare trei zile!
Duceţi-vă numai la Betel. Sau ,,Veniţi la Betel”. Amos îl invită cu ironie pe Israel să-şi dovedească zelul pentru idolatrie şi astfel să-şi sporească vina (vezi 1Regi 18,25-27). Betelul este menţionat în mod special din cauza că era principalul sediu al cultului viţelului (vezi comentariul la Amos 3,14).
Ghilgal. Vezi comentariul la Osea 4,15.
În fiecare dimineaţă. În timp ce se dedau la idolatrie, israeliţii păreau să fie atenţi să continue cel puţin o asemănare a cultului levitic regulat. Amos vorbeşte ironic, probabil nu despre jertfa zilnică (vezi Numeri 28,3.4) ci despre jertfele aduse de israeliţi individual, care nu era obligatoriu să fie aduse zilnic. Adesea este adevărat că aceia care calcă fără ruşine cele mai simple datorii morale manifestă o dată cu această purtare un mare zel religios şi nu se mai opresc din cult. Zelul religios în sine, totuşi, nu oferă vreo dovadă cu privire la adevărata evlavie. Această formă religioasă exterioară şi aceste manifestări exterioare vin adesea ca o compensaţie a lipsei de adevărată dreptate lăuntrică, iar astfel liniştesc conştiinţa. Potrivit cu profeţia, acest păcat al timpului lui Amos urmează să existe în mod special şi în timpul dinaintea celei de-a doua veniri a lui Hristos (vezi 2Timotei 3,1.5). A păcătui şi a face apoi penitenţe sub o formă religioasă este mai uşor decât a răstigni firea pământească şi a te despărţi de păcat. Totuşi aceasta îl linişteşte pe călcătorul de lege ţinându-l într-o complacere primejdioasă.
Trei zile. Literal ,,trei zile”. În LXX găsim ,,la fiecare trei zile”. Amos provoacă aici poporul, printr-o exagerare ironică, să-şi aducă zecimea la fiecare trei zile. Dacă israeliţii şi-ar fi adus ,,jertfele în fiecare dimineaţă” şi ar fi dat zecimile la fiecare trei zile şi cu toate acestea nu s-ar fi văzut la ei nici o schimbare a inimii, şi nu ar fi manifestat vreo pocăinţă adevărată, nimic nu s-ar fi câştigat în plus decât o apostazie sporită faţă de Domnul.