4:13 Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vântul, şi spune omului până şi gândurile lui. El preface zorile în întuneric, şi umblă pe înălţimile pământului: Domnul, Dumnezeul oştirilor, este Numele Lui.
El a întocmit. Sau ,,El care întocmeşte”. Pentru a da putere avertizării sale cu privire la pedeapsă, profetul evidenţiază puterea şi atotştiinţa lui Dumnezeu.
Gândurile lui. Adică, gândurile omului, nu ale lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu, în atotştiinţa Lui, le descoperă omului înainte ca acesta să le exprime în cuvinte. Uneori Dumnezeu face aceasta prin conştiinţă; alteori inspirându-I pe profeţii Săi de a descoperi motivele ascunse ale oamenilor şi adevărata stare a inimilor lor (vezi Ieremia 17,9.10).
Umblă pe. Puterea şi maiestatea lui Dumnezeu este reprezentată aici într-o formă şi activitate omenească. Creatorul cârmuieşte totul, iar cele mai înălţate se află sub desăvârşitul Lui control (vezi Deuteronom 32,13; 33,29; Mica 1,3). Profeţii Îl recunosc pe Dumnezeu ca fiind fiinţa în a cărui slujbă activează aşa-numitele legi naturale.
Dumnezeul oştirilor. Din cauza faptului fundamental că Dumnezeu controlează totul, scriitorii Vechiului Testament Îl numesc adesea ,,Domnul oştirilor” (vezi comentariul la Ieremia 7,3). În special Amos Îl vedea astfel pe Creatorul său, lucru care explică folosirea frecventă din partea lui a titlului ,,Dumnezeul oştirilor” (vezi Amos 3,13; 5,14.15.16.27; 6,8.14; 9,5). Amos pe bună dreptate şi măreţ gândea că Dumnezeu se află mai presus de tot, nu numai ca Dumnezeul lui Israel singur, ci şi ca Domn şi Cârmuitor al întregului univers.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
11 5T 471
12 CE 101; CM 145; GW 55; PK 286; 8T 332; 9T 62, 149
13 MH 414