2:7 Ei doresc să vadă ţărâna pământului pe capul celor sărmani, şi calcă în picioare dreptul celor nenorociţi. Fiul şi tatăl se duc la aceeaşi fată, ca să pângărească Numele Meu cel sfânt.
Ei doresc. Lăcomia a condus la asuprirea săracilor. Această expresie pare să reprezinte dorinţa acestor asupritori de a-i vedea pe săraci zdrobiţi la pământ, sau de a-i pune într-o stare atât de mizerabilă încât să-şi presare ţărână pe cap (vezi Iosua 7,5.6; Iov 2,12). LXX leagă această primă propoziţie a v. 7 direct de cuvintele de încheiere ale v. 6, zicând: ,,Şi pe săraci pentru sandale, lucrurile care calcă pe ţărâna pământului, şi au lovit capetele săracilor”. Vulgata spune altfel: ,,Care zdrobesc capetele săracilor pe ţărâna pământului.”
Nenorociţi. Sau ,,blânzi”, ,,sărmani”, ,,obijduiţi”. Aceştia sunt oamenii umili, paşnici, nepretenţioşi şi în general evlavioşi în contrast cu cei mândri, plini de încredere în sine şi care nu simt nici o nevoie de Dumnezeu în viaţa lor (vezi Isaia 11,4; Ţefania 2,3; Matei 5,5).
Să pângărească. Literal, ,,pentru a pângări”, ,,cu scopul de a pângări”. Aceste ofense aduse Domnului nu erau comise din neştiinţă, ci în mod deliberat, dintr-un spirit sfidător şi răzvrătit.
Numele Meu cel Sfânt. Întrucât crimele acestea erau săvârşite de aceia care se chemau poporul lui Dumnezeu, ei Îl dezonorau printre păgâni (vezi Levitic 20,1-3; Ezechiel 36,16-23; Romani 2,24; vezi şi p. 32 şi 33).