2:6 Aşa vorbeşte Domnul: Pentru trei nelegiuiri ale lui Israel, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au vândut pe cel neprihănit pe bani, şi pe sărac pe o pereche de încălţăminte.
Aşa vorbeşte Domnul. Ca o culminare a acestei serii de solii, profetul îl acuză acum pe Israel de nedreptate, cruzime, incest, lux şi idolatrie. Hotărârile divine asupra naţiunilor păgâne de primprejur şi asupra lui Iuda şi a Ierusalimului, coboară acum cu forţă deplină asupra nelegiuitului Israel.
Dumnezeu îl pusese deja sub acuzaţie pe Iuda (v. 4), anticipând o încercare din partea lui Israel de a-şi îndreptăţi căile lui rele arătând către lipsurile lui Iuda. Este demn de observat că Dumnezeu îl mustră pe Israel nu atât de mult pentru dispreţuirea ,,Legii Domnului” pe care ei o ignorau în general, cât pentru comiterea de nedreptăţi sociale despre care ei ştiau că sunt greşite.
O pereche de încălţăminte. Sandalele erau, în general, erau ieftine. Aceasta arată că pentru cele mai neînsemnate motive, poporul refuza împlinirea dreptăţii faţă de cei săraci (vezi Ezechiel 13,19). Se pare că lăcomia era păcatul chinuitor al lui Israel.