2:1 Aşa vorbeşte Domnul: Pentru trei nelegiuiri ale Moabului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea: pentru că a ars, a ars până le-a făcut var, oasele împăratului Edomului,
Aşa vorbeşte Domnul. În v. 1-3 profetul rosteşte judecata divină asupra Moabului, naţiunea soră a lui Amon (vezi Geneza 19,30-38), şi ea înrudită cu Israel prin Lot (vezi comentariul la Amos 1,13).
Moabului. Ostilitatea lui Moab împotriva israeliţilor este descoperită prin faptul angajării lui Balaam ca să blesteme poporul lui Dumnezeu (vezi Numeri 22-24; 2Cronici 20,22). În inscripţia de pe Piatra Moabită, Meşa zice: ,,Am făcut locul acesta înalt pentru Chemeş în Qorchah…deoarece el m-a izbăvit de toţi împăraţii şi m-a făcut să ies biruitor faţă de toţi vrăjmaşii mei. Omri, regele lui Israel, îl asuprise multe zile pe Moab, căci Chemoş era mâniat pe ţara lui” (vezi Nota Adiţională la 2Regi 3) .
A ars... oasele. Această profanare a corpului regelui Edomului (comp. 2Regi 23,16; Ieremia 8,1.2), care era privită de iudei ca o mare ocară, nu mai este menţionată nicăieri. Din moment ce Amos se concentrează îndeosebi asupra crimelor săvârşite împotriva poporului lui Dumnezeu, este posibil ca această crimă odioasă să aibă o oarecare legătură cu Israel sau cu Iuda. Poate că s-a petrecut pe vremea când edomiţii s-au aliat cu Ioram şi Iosafat în alianţa împotriva lui Meşa, regele Moabului (vezi 2Regi 3,7.9), autorul celebrei Pietre Moabite. Ieronim citează o tradiţie iudaică care spune că după acest război, moabiţii, ca răzbunare pentru ajutorul pe care Edom l-a dat israeliţilor, a dezgropat corpul regelui edomit pentru a-i profana osemintele.