1:3 Aşa vorbeşte Domnul: Pentru trei nelegiuiri ale Damascului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au treierat Galaadul cu treierătoarea de fier.
Aşa vorbeşte Domnul. Înainte de a se ocupa de Israel, Amos rosteşte judecata asupra neamurilor păgâne învecinate datorită persecuţiei exercitate asupra poporului lui Dumnezeu. Dacă păgânii merită pedeapsă, Israel, care are o mult mai multă lumină, nu poate să scape.
Trei nelegiuiri. Vezi şi versetele 6, 9, 11, 13; cap. 2,1.4.6. Cifrele nu trebuie să fie luate literal, ca arătând un anumit număr de răutăţi în fiecare caz. Ele sunt folosite pentru a simboliza un număr mare, patru fiind adăugat pentru o măsură mare (vezi comentariul la Iov 5,19; 33,29; Eclesiastul 11,2). Modul acesta de enumerare constituie o practică poetică veche care se găseşte şi în literatura canaanită de la Ugarit. În continuare avem un exemplu din ugaritică: ,,Baal urăşte două jertfe, ba trei, călăreţul norilor, jertfa ruşinii şi sacrificiul mârşăviei şi sacrificiul abuzării de servitoare.”
Probabil ,,trei nelegiuiri” erau suficiente pentru a dovedi săvârşirea de rele intenţionată şi incurabilă. Dar naţiunile menţionate în cap. 1 şi 2 trecuseră toate chiar şi limita aceasta. Păcatul stăruitor duce la o vinovăţie cumulativă. Dumnezeu îi rabdă îndelung pe nelegiuiţi, dar în cele din urmă ei trec de limita răbdării Sale.
Damascului. Cetatea aceasta era capitala unui regat sirian puternic, şi reprezentantă a întregii Sirii. Avea o aşezare plăcută, era prosperă şi bine fortificată, una din cele mai vechi cetăţi ale lumii. De când Reţin s-a ridicat împotriva lui Solomon (1Regi 11,23-25) şi a ocupat Damascul, care fusese tributar faţă de David (2Samuel 8,5.6), Damascul a fost periodic în vrăjmăşie cu Israel. Aceasta a avut drept rezultat un război spasmodic între cele două (vezi 1Regi 15,16-20; 20; 22; 2Regi 7; 10,32; 12,17.18; 13,3-5). Ieroboam II al lui Israel, sub a cărui domnie, Amos şi-a îndeplinit lucrarea, a supus din nou Damascul şi l-a pus să plătească tribut (2Regi 14,28).
Galaadul. Ţinutul de păşunat muntos de la răsărit de Iordan. Numele denotă aici întreg ţinutul de la răsărit de Iordan care fusese dat lui Gad, Ruben şi unei jumătăţi din seminţia lui Manase (vezi Iosua 22,1-4.9).
Treierătoarea. Sănii sau care făcute din bârne grele legate laolaltă sub care erau introduse pietre ascuţite sau vârfuri de fier. Presate de o piatră grea sau de greutatea celui care mâna, uneltele acestea erau târâte de boi peste grâne (vezi Isaia 28,27; 41,15). În LXX ultima propoziţie din Amos 1,3 zice: ,,Pentru că au tăiat cu fierăstraie de fier femeile cu copii ale Galaadiţilor” (vezi 2Regi 8,12).