9:7 Oamenii care-l însoţeau, au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.
Oamenii. Lui Saul i se dăduse nu numai împuternicire pentru lucrarea lui de persecutare, dar şi un număr de asistenţi. Pe cât se pare, era planul de a dezrădăcina complet creştinismul din cetatea Damasc.
Au rămas. (,,Au stat” KJV) Şi ei fuseseră trântiţi la pământ (cap. 26,14). Probabil ei se ridicaseră deja înaintea de Saul.
Încremeniţi. (,,Muţi” KJV). Deşi experienţa a fost mai puţin intensă pentru ei decât pentru conducătorul lor, îi lăsase muţi.
Auzeau … glasul. (,,Auzind o voce”, KJV; Nitz). Gr. akonontes… tes phones. La prima vedere afirmaţia aceasta pare să contrazică ceea ce spune în cap. 24,9, unde Pavel declară că tovarăşii săi ,,n-au auzit glasul” (ten … phonen ouk ekousan). Totuşi un studiu atent al celor două relatări ajută să se explice această discrepanţă aparentă. Verbul akoua ,,a auzi”, se poate referi fie la capacitatea urechilor de a auzi un sunet (vezi Matei 11,15; 13,15), fie la capacitatea minţii de a înţelege ceea ce e auzit (vezi Marcu 4,33; 1 Cronici 14,2). În pasajul de faţă, cuvântul tradus ,,glas” (,,voce”) (phones) e la cazul genitiv. În limba greacă, aceasta arată că însoţitorii lui Saul au auzit numai sunetul glasului şi n-au putut înţelege ceea ce s-a spus. În cap. 22,9 cuvântul tradus ,,glas” (,,voce”) (phonen) e la acuzativ, şi aceasta împreună cu negativul ,,nu”, înseamnă că ei n-au auzit glasul destul de lămurit pentru a înţelege ceea ce se spunea (cf. cap. 9,4, unde vorbind despre Saul care a înţeles, Luca foloseşte acuzativul spunând că el ,,a auzit o voce” (ekousen phonen). Explicaţia aceasta poate fi susţinută mai departe şi de faptul că în cap. 22,9, Pavel declară de asemenea că oamenii ,,au văzut în adevăr lumina”, în timp ce versetul de faţă spune că ei ,,au rămas încremeniţi… nu vedeau pe nimeni”. Ei au văzut lumina orbitoare, dar imaginea lor nu era destul de clară ca să distingă pe Cel descoperit lui Saul în lumină. La fel, este logic de a înţelege că ei au auzit vocea, dar nu destul de clar pentru a înţelege cuvintele rostite.
Nu vedeau pe nimeni. (,,Nevăzând pe nimeni”, KJV, ,,Nezărind pe nimeni”, Nitz) Ei au văzut lumina cerească (cap. 22,9) dar n-au perceput chipul divin pe care Saul l-a văzut învăluit în acea lumină.