9:4 El a căzut la pământ, şi a auzit un glas, care-i zicea: Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?
A căzut. Lumina din cer a fost aşa de puternică, încât toţi au căzut la pământ (cap. 24,14) deşi Luca aici aminteşte numai pe Saul. Nu e nici o dovadă că vreunul din ei a era călare.
A auzit un glas. Comparaţia cu cap. 9,7 şi 24,9 sugerează că Saul a auzit şi a înţeles glasul care-i vorbea, în timp ce însoţitorii săi au auzit sunetul fără a înţelege ceea ce spunea. (vezi cap. 9,7).
Saule. Până la punctul acesta naraţiunea a dat numele lui Saul în forma din greacă, Saulos. Aici şi în capitolul 9,17; 22,7.13; 26,14, însă, e folosită forma ebraică a numelui, Saulos. Aceasta probabil reflectă cuvintele reale spuse: 1) de Isus, care potrivit cu cap. 26,14, a vorbit limba ebraică (aramaică) (vezi vol I, pag. 30); şi 2) de Anania, care era probabil iudeu şi deci vorbea ebraica (aramaica). În ce priveşte repetarea numelui unei persoane în comunicări divine, cf. Geneza 22,11; 1 Samuel 3,10; Matei 23,37; Luca 10,41; 22,31.
Pentru ce mă prigoneşti? E o întrebare răscolitoare pe care Hristos a pus-o persecutorului; ea punea în discuţie fundamentul purtării lui şi arăta că el nu cunoscuse pe Acela pe care Îl persecuta atât de neînduplecat. Notaţi că Hristos Se identifică atât de mult cu ucenicii Săi, încât suferinţele lor devin suferinţele Lui (AA 117). ,,În toată strâmtorarea lor a fost şi el în strâmtorare” (Isaia 63,9 Nitz), şi ,,cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor lui” (Zaharia 2,8). Ceea ce se făcea ucenicilor Domnului, era socotit ca fiind făcut Lui însuşi (Matei 10,40).