9:41 El i-a dat mâna, şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve, şi le-a pus-o înainte vie.
I-a dat mâna. Ea a acceptat mâna lui întinsă, deoarece era deja conştientă, spre deosebire de fiica lui Iair, când Isus ,,a luat fetiţa de mână” (Matei 9,25). Amănuntul acesta este dovada că cele două naraţiuni sunt independente. Ultima nu e o simplă repetare a istorisirii mai timpurii, aşa cum e susţinut de unii.
Sfinţi. Vezi v. 13. Lucrul acesta nu implică în mod necesar faptul că văduvele nu erau ,,sfinţi” sau creştine, deşi s-ar fi putut prea bine ca unele dintre cele pe care Dorca le ajutase să nu fi fost membre ale bisericii.
Le-a pus-o înainte vie. Petru a luat măsuri ca această minune a lui Dumnezeu să primească cuvenita recunoaştere, adunând mai întâi laolaltă pe aceia care cunoscuseră personal pe Dorca şi care puteau da mărturie cu privire la realitatea morţii ei şi făcându-le o prezentare publică a ei. În felul acesta, el a asigurat faptul că va fi o amplă mărturie pentru faptul că avusese loc o minune.