9:37 În vremea aceea, s-a îmbolnăvit, şi a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus.
(,,S-a întâmplat”, KJV). Vezi v. 32.
S-a îmbolnăvit şi a murit. Amănuntele date cu privire la îngrijirea corpului Tabitei sunt dovezi că ea murise cu adevărat. Criticii adesea încearcă să arunce îndoială asupra realităţii minunilor de înviere a morţilor, zicând că persoana era doar în comă.
Scăldat-o. Obiceiul de a spăla corpul mort era practicat de mulţi oameni în timpurile clasice. La iudei era cunoscută sub numele de ,,curăţirea morţilor”. În Mişna (Shabhath 23,5, Ed. Soncino a Talmudului, p. 771) se spune: ,,Toate cerinţele pentru cel mort pot fi făcute; el poate fi uns cu ulei şi spălat”. Femeile din biserică au îndepărtat acum slujba aceasta pentru iubita lor Dorca.
Pus-o. La Ierusalim, slujba de înmormântare avea loc în ziua morţii (cf. cap. 5,6-10). În afară de capitală s-ar fi putut să fie un interval de trei zile între moarte şi înmormântare. Cadavrul era îngăduit să zacă până nu mai era nici o şansă de revenire la viaţă şi nu era nici o primejdie ca cineva să fie îngropat de viu. În cursul acestui timp de aşteptare, trupul era de obicei aşezat în odaia de sus, imediat sub acoperiş. În cazul Tabitei, biserica se poate să fi amânat înmormântarea în nădejdea unei intervenţii divine. Petru tocmai ridicase pe Enea şi suflete cucernice se prea poate să fi nădăjduit ca el să readucă pe Dorca la viaţă.