9:31 Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea sufleteşte, şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.
(,,Atunci”, KJV; ,,Deci”, Nitz). Mai degrabă ,,de aceea”. Tiparul evenimentelor din versetele 29-32 este similar cu acela din cap. 8,3-5. La data mai timpurie, Saul persecutase biserica, de aceea credincioşii au fost împrăştiaţi şi au propovăduit Cuvântul, şi s-a deschis calea ca Filip să ducă Evanghelia în Samaria. În cazul de faţă, Saul însuşi era persecutat, s-a retras la Tars, biserica a câştigat un răgaz şi l-a folosit profitabil şi Petru a evanghelizat districtele de coastă.
Biserica. (,,Bisericile”, KJV). Dovezile textuale favorizează (cf. p. 10) exprimarea ,,acum biserica prin toată Iudeea şi Galileea şi Samaria avea pace”. Referirea este la întreaga grupare creştină, nu la anumite biserici locale. Aceasta scoate în evidenţă unirea bisericilor locale într-o organizaţie a bisericii întregi. Cuvântul ,,biserică” pare astfel să fie folosit aici într-un sens universal şi nu unul local.
Odihnă. Literal ,,pace”. Răgazul se poate să fi apărut pe urma plecării lui Pavel, elementul iritant era înlăturat. Un alt motiv s-ar putea să fie găsit în diversiunea pricinuită de încercarea împăratului Caligula de a-şi aşeza statuia în Templul din Ierusalim (vezi pag. 78) – o încercare de la care a fost determinat să renunţe, potrivit cu cele spuse de Iosif (Antiquities XVIII, 8,2-8) numai de poziţia hotărâtă a iudeilor, prin stăruinţele zeloase ale regelui Irod Agripa, care locuia în cetatea Roma la data aceea şi prin apelurile lui Petronius, guvernatorul Siriei. Potrivit cu cele spuse de Iosif, guvernatorul sirian a fost influenţat de revărsările de ploaie care, după o secetă îndelungată, au căzut din cer senin, ca răspuns la rugăciunile lui Israel.
Toată Iudeea. Aceasta notă scurtă cuprinde o mare cantitate de istorie bisericească timpurie şi are o deosebită însemnătate. Este cea dintâi aluzie cu privire la existenţa unor comunităţi religioase organizate în oraşele şi satele Palestinei. Nu sunt numite biserici locale, dar multe vor fi apărut ca un rezultat întârziat al lucrării personale a lui Isus Hristos. În plus, lucrarea lui Filip, Petru şi Ioan, trebuie să fie luată în considerare (vezi cap. 8,5.1; 14,25). Dar, indiferent care ar fi fost originea bisericilor palestiniene, versetul acesta atestă existenţa lor şi demonstrează că porunca lui Hristos (cap. 1,8) era cu credincioşie ascultată.
Se întărea. (,,Era clădită”, KJV). Gr. oikodomeo, ,,a zidi o casă” , ,,a ridica o clădire” şi prin extensie, ,,a edifica”, ,,a zidi”, în general. ,,Odihna” (,,pacea”) menţionate mai înainte în versetul acesta a dat prilej ca biserica să se ,,întărească” să se ,,zidească” atât în sens organizatoric cât şi spiritual. ,,Oikodomeo joacă un rol important în vocabularul lui Pavel (vezi Fapte 20,32; Romani 15,20; 1 Corinteni 8,1; Galateni 2,18, etc).
Frica Domnului. Expresia este obişnuită în scrierile VT, unde descrie o teamă plină de respect (vezi Iov, 28,28; Psalmi 19,9; Cronici 1,7). Este rară în NT, forma engleză a expresiei fiind folosită numai aici. În 2 Corinteni 5,11, groaza Domnului” este tradusă mai bine, ,,frica Domnului”.
Ajutorul. (,,Mângâierea”, KJV; ,,Chemarea în ajutor”, Nitz) Gr. paraklesis, ,,mângâierea”, ,,îndemnul”, ,,încurajarea” (vezi Matei 5,4; Luca 6,24; Ioan 14,16). Expresia poate fi tradusă, ,,umblând ... în (sau ,,prin”) sfatul Duhului Sfânt”. Membrii bisericii se temeau de Domnul şi erau călăuziţi de Duhul, întreaga lor viaţă era sub control divin.
Se înmulţeau. Ca rezultat al stării spirituale satisfăcătoare a bisericii, membrii şi grupurile ei sporeau la număr. Totdeauna va fi aşa. Viaţa spirituală adâncă din partea creştinilor va fi roditoare în salvarea celor nemântuiţi. Asemenea roadă poate veni din viaţa membrilor laici ca şi din lucrarea slujbaşilor bisericii.
Vezi harta activităţii misionare a lui Petru