9:30 Când au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezarea, şi l-au pornit la Tars.
Au aflat fraţii. Ei cunosc acum pe Saul şi uneltirea care era făcută contra lui. Cunoaşterea lor îi îndeamnă la acţiune imediată. Ei îl duc la ţărmul mării, de unde poate fugi din ţară.
Cezarea. Nu Caesarea Philippi (la poalele Muntelui Hermon), ci portul maritim care se găsea la 64 de mile, spre nord-vest de Ierusalim. Acesta era un loc de la care se putea ajunge uşor la Tars, fie pe mare, fie pe drumul care ducea spre nord de-a lungul liniei ţărmului. La Cezarea, el urma probabil să afle pe Filip. Cei doi bărbaţi, unul prietenul şi celălalt fostul potrivnic al lui Ştefan, ar fi venit astfel faţă în faţă ca fraţi. Vezi cap. 8,40.
L-au pornit. (,,L-au trimis”, KJV; ,,Îl trimiseseră”, Nitz). Gr. scapostello, literal ,,a trimite”, ,,a expedia”. Aceasta pare să se înţeleagă că ucenicii au trimis pe Saul cu corabia la Tars. Nu e un conflict ireconciliabil între afirmaţia aceasta şi aceea a lui Pavel: ,,După aceea m-am dus în ţinuturile Siriei şi ale Ciliciei”. (Galateni 1,21). Siria şi Cilicia împreună formau pe atunci o provincie romană şi mergând la Tars, Saul a pătruns în districtul acela. Interpretări alternative sunt că: 1) Corabia lui se oprea în porturile siriene în drumul ei spre Tars din Cilicia; 2) Saul s-a dus mai întâi la Tars şi apoi a făcut călătorii în teritoriile apropiate din Cilicia şi Siria. Această ultimă sugestie poate explica prezenţa bisericilor creştine din aria aceea, care trebuie să fi fost înfiinţate înainte de întâia călătorie misionară a lui Pavel (vezi Fapte 15,36.41).
Tars. Oraşul de naştere al lui Pavel (vezi v. 11) se poate să nu fi fost refugiul cel mai confortabil pentru apostol. Cuvântul lui Hristos, că ,,un prooroc nu este preţuit în patria sa” (Ioan 4,44) urma să fie dureros de adevărat în cazul lui Saul. Nu numai că se reîntorcea în locul său de naştere, ci el se înapoia ca un iudeu renegat, un decăzut de la credinţa părinţilor săi; un conducător al sectei dispreţuite şi persecutate a creştinilor. Primirea lui poate să fie imaginată şi poate să explice tăcerea lui asupra subiectului familiei. La punctul acesta naraţiunea îl părăseşte pe Saul până când Barnaba îl caută pentru o lucrare mai intensivă (Fapte 11,25).