9:27 Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.
Barnaba. Pentru ce l-a primit Barnaba pe Saul, în timp ce ceilalţi ucenici se temeau de el? Răspunsul s-ar putea găsi în caracterul lui, care pare să fi fost de natură blândă şi generoasă (vezi cap. 4,31.37). Mulţi comentatori sugerează că Barnaba a susţinut pe Saul, pentru că îl cunoscuse mai înainte. Dacă lucrul acesta este adevărat, putem vedea pe Barnaba, pe temeiul încrederii lui în caracterul de calitate superioară al lui Saul, crezând miracolul convertirii lui recomandându-l bucuros apostolilor. Fapta lui plină de bunătate de asemenea mărturiseşte despre poziţia influentă deţinută de Barnaba în biserică.
La apostoli. Adică, l-a dus la acei apostoli care s-au întâmplat să fie atunci în Ierusalim. În relatarea mai specifică din Galateni 1,18.19, Saul însuşi afirmă că a mers la Ierusalim ,,să vadă pe Petru”, şi alt învăţător pe care l-a văzut era ,,Iacob, fratele Domnului”. Deşi primise însărcinarea sa direct de la Isus, dorea să audă despre Domnul de la aceia care erau martori oculari ai vieţii şi lucrării Lui timpurii. Întrucât sunt menţionaţi numai Petru şi Iacov, e cu putinţă ca ceilalţi apostoli să fi lipsit din Ierusalim la data aceea. Este iarăşi cu putinţă ca după ce a simţit pulsul bisericii, el să nu fi făcut nici un efort de a-şi impune cu forţa prezenţa între ei. El relatează că era ,,încă necunoscut la faţă bisericilor lui Hristos, care sunt în Iudeea”. (Galateni 1,2.2). Expresia aceasta, însă ar putea să însemne simplu bisericilor provinciale din Iudeea, deşi era cunoscut personal membrilor din Ierusalim. Având în vedere puternica lui activitate evanghelistică în Ierusalim (Fapte 9,28.29), nu e cu putinţă să fi rămas necunoscut bisericii din capitală. Pe de altă parte, vizita lui a durat numai 15 zile (Galateni 1,18) şi a fost scurtată de atacurile la viaţa lui. (Fapte 9,29.30).
Le-a istorisit. (,,Le-a declarat”, KJV)- Gr. diegeomai, ,,a declara pe deplin”, ,,a declara amănunţit”. Lucrul acesta, aşa cum afirmă versiunea greacă mai lămurit, a fost făcut de Barnaba în favoarea lui Saul. Lucrul acesta presupune o deplină istorisire a experienţei sale de convertire de către Saul, lui Barnaba, care apoi a repovestit minunata întâmplare.
Văzuse pe Domnul. În nici una din relatările celelalte ale întâlnirii lui Saul pe drumul către Damasc (cap. 9,3-9; 22,6-11; 26,12-18) nu e afirmat în mod specific că el a văzut pe Domnul Isus. Totuşi, în cap. 9,17; 26,26, se spune că Domnul i S-a arătat lui Saul şi în cap. 22,14 Anania vorbeşte că văzuse ,,pe Cel Drept” (,,Neprihănit”). Acum Barnaba spune clar că pe drum ,,Saul văzuse pe Domnul”. Aceasta concordă cu pretenţia de mai târziu a lui Pavel – ,,N-am văzut eu pe Isus?” şi ,,mi S-a arătat (Domnul) şi mie”. (1 Corinteni 9,1; 15,8).
I-a vorbit. Un lucru important pentru apostoli era să ştie că Hristos vorbise cu adevărat celui pe care Barnaba îl luase pe garanţie. Ei îşi primiseră însărcinarea direct de la Domnul (vezi Marcu 3,14; Matei 28,19.20 etc.) Ei urmau să fie impresionaţi de faptul că Saul fusese însărcinat personal de Acelaşi Domn şi Învăţător.
Propovăduise cu îndrăzneală. Gr. parresiazomai, ,,a vorbi lămurit”, sau ,,liber”; de unde, ,,a devenit plin de încredere”, ,,a avea îndrăzneală” (cf. cap. 9,29; 14,3; 18,26; etc). Aici era dovadă de natura veritabilă a convertirii lui Saul. El apăra curajos cauza pe care la început pornise să o distrugă. Barnaba ştia foarte bine că veştile despre lucrarea curajoasă a lui Saul avea să facă o impresie adâncă asupra vieţii apostolilor şi să-i determine să-l primească la fel ca pe unul de-ai lor.
Numele lui Isus. Vezi cap. 3,6,16