9:25 Dar într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborât prin zid, dându-l jos într-o coşniţă.
Ucenicii. Dovezi textuale atestă (cf. p. 10) expresia ,,ucenicii săi”. Această bine întemeiată exprimare e în acord cu implicaţiile expresiei ,,multe zile” din v. 23. La a doua lui vizită la Damasc, Saul a rămas destul de mult timp pentru a aduna în jurul său un număr de urmaşi care l-au acceptat ca învăţător şi care erau dispuşi acum să-şi rişte viaţa pentru siguranţa lui.
Coşniţă. Gr. spuris, ,,coşniţă”, probabil un coş de mână, ca în Matei 15,37. Dar în 2 Corinteni 11,33 Pavel îl descrie printr-un alt cuvânt, sargane, ,,un coş de răchită sau un geamantan din frânghii”, care ar fi destul de mare ca să ţină un om. Experienţa aceasta este menţionată de Pavel în legătură cu ,,slăbiciunea” sa (în care el poate va fi cuprins micimea tradiţională a staturii sale) cu care el era mulţumit să se laude (2 Corinteni 11,30). Fuga s-a făcut printr-o deschizătură sau ,,fereastră” în zidul oraşului (cf. cu 2 Corinteni 11,33), asemenea cu scăparea iscoadelor din casa lui Rahav, (Iosua 2,15) şi a lui David din propria casă, (1 Samuel 19,12). Saul pare să fi fost conştient de nepotrivirea situaţiei sale; el era salvat, într-un fel cam dezonorant, chiar de către oamenii pe care el venise să-i distrugă!