9:24 şi uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare.
Uneltirea lor. (,,Sfatul lor”, Nitz). Gr. epiboule, ,,plan împotriva cuiva”, prin urmare ,,uneltire”. Acelaşi cuvânt e folosit în capitolul 20,3.19; 23,30, dar e specific pentru Fapte. El implică o acţiune plănuită de a ucide pe Saul. El a ajuns să afle de uneltire poate prin unul din ucenicii săi (vezi cap. 9,2 5). Faptul că a fost avertizat arată că îşi făcuse prieteni în oraş şi că aceştia erau dispuşi să-l ajute în împrejurarea grea în care se afla acum.
Păzite. Mai degrabă, ,,supravegheau”, în ascuns, zi şi noapte. În ce priveşte detalii cu privire la acest incident din viaţa apostolului, vezi 2 Corinteni 11, 32.33. O parte activă în uneltirea contra lui Saul a fost îndeplinită de etnarhul (guvernatorul) cetăţii. Etnarhul acesta reprezenta pe Nabateanul Aretas, rege al Arabiei Petraea, care îşi avea capitala la Petra din vechiul Edom. El era tatăl fostei soţii a lui Irod Antipa, care a divorţat pentru a se căsători cu Irodiada (vezi vol V, pg. 40,64). În ce priveşte o sugestie cu privire la felul în care Aretas ajunsese în posesia Damascului, vezi Fapte 9,2. Au fost găsite monede din Damasc, purtând numele lui August şi al lui Tiberiu, dar n-a fost găsită nici o monedă din timpul domniei succesorilor lui Tiberiu, Caligula şi Claudiu. Tiberiu fusese prieten şi sprijinitor al lui Irod Agripa contra lui Aretas, dar e cu putinţă ca împăratul Caligula să fi inversat politica aceasta şi a creat o nouă etnarhie, în favoarea lui Aretas, predecesorilor căruia aparţinuse Damascul (Iosif, Antiquities, XIII, 15.2, 392). Etnarhul pare că dorea să cultive favoarea populaţiei numeroase, iudaice şi privind pe Saul, ca la un tulburător al păcii publice, a luat măsură pentru arestarea şi condamnarea lui. Din relatarea lui Luca reiese că iudeii şi-au asumat un rol important în răspunderea pentru prinderea lui Saul. Istorisirea personală a lui Pavel (2 Corinteni 11,32) nu e în conflict cu aceasta, dar arată că ei aveau sprijinul etnarhului. Fără îndoială că la fiecare poartă a cetăţii, pe unde ar fi putut încerca să scape un fugar, erau staţionate santinele, pentru a împiedica fuga lui Saul.