9:23 După câtva timp, Iudeii s-au sfătuit să-l omoare;
Câtva timp. (,,Multe zile”, KJV, ,,Zile destule”, Nitz) Gr. hemerai hikamai, o expresie care se referă în v. 43 la timpul pe care Petru l-a petrecut în Iope, în cap. 18,18 (tradusă ,,destule zile” (o bună bucată de vreme”) la timpul cât Pavel a rămas în Corint după audierea lui înaintea lui Galio; şi în cap. 27,7 (tradusă ,,în timp de mai multe zile”) la timpul călătoriei lui spre Roma. Reiese deci că expresia cuprinde o perioadă de timp destul de lungă, dar indefinită. În contrast, ,,câteva zile”, denotă o perioadă mai scurtă (vezi cap. 9,19).
Distincţia aceasta e de mare valoare în încercarea de a reconstrui această perioadă din viaţa apostolului. Cele ,,câteva zile” din v. 19, şi ,,multe zile” (,,câtva timp”) din versetul de faţă, par să distingă două perioade de şedere la Damasc. Cea dintâi a fost scurtă şi s-a terminat cu punerea în uimire a iudeilor de către Saul (v. 22). A doua a fost mai lungă, şi s-a sfârşit cu fuga lui din Damasc
(v. 23-25). Vizita în Arabia (Galateni 1,15-18) poate fi cel mai bine plasată între aceste două perioade (AA 125-128). Luca nu face nici o menţiune cu privire la o astfel de vizită, dar Pavel afirmă că s-a dus în Arabia, la scurt timp după convertirea sa, înainte de reîntoarcerea sa la Damasc şi înainte de a se duce din nou la Ierusalim (Galateni 1,15-18). După criza de pe calea spre Damasc, odihna şi retragerea erau de dorit şi comuniunea liniştită cu Dumnezeu era necesară spre a-l pregăti pentru anii de muncă istovitoare care-i stăteau în faţă. Dacă cei ,,trei ani” din Galateni 1,18 sunt socotiţi de la convertirea lui Saul, atunci ambele vizite la Damasc ar fi cuprinse în perioada aceea şi rămânerea în Arabia, şi rămânerea timp de ,,multe zile” în oraş n-are voie să fie extinsă peste măsură de mult.
Aşezarea precisă a ,,Arabiei” unde s-a dus Saul, e necunoscută. Totuşi, faptul că pe vremea aceea Damascul era ocupat de trupele lui Aretas, regele din Arabia Petra sau Nebatea (vezi harta din faţa pag. 321, vol. V), face posibil faptul că Saul s-a dus în regiunea aceea. Aceasta era o arie atât de mare, întinzându-se de la hotarele Egiptului până la vecinătăţile Damascului, încât nu dă nici
o idee specifică cu privire la locul unde s-a dus Saul. Şi nici nu sunt date certe pentru fixarea
timpului vizitei sale. Pentru fapte cronologice relevante, vezi p. 100. Perioada lipsei lui Saul probabil a fost marcată de o mare creştere în comunitatea creştină din Damasc, cu un tip de disciplină şi cult similar cu acela din Ierusalim. Din câte se ştie, încă nu fuseseră admişi în biserică, convertiţi dintre neamuri şi predicarea Evangheliei încă era restrânsă la iudei. Cu afecţiune intensă pentru fraţii săi după trup (Romani 10,1), Saul a pornit la o lucrare viguroasă de evanghelizare între ei, până când antagonismul lor îndârjit l-a îndepărtat din Damasc. Saul însuşi gusta acum ura care fusese revărsată împotriva lui Ştefan.
S-au sfătuit. Autorităţile au fost provocate să uneltească împotriva lui Hristos din cauza succesului lucrării Lui. (vezi Matei 15,21; 19,3; Ioan 5,16). Tot aşa lucrarea lui Saul a împins pe iudei la împotrivire ucigaşă. Aprecierea dată de ei mărturiei noului apostol poate fi evaluată după măsurile drastice pe care le-au luat în încercarea lor de a nimici pe Saul.