Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor 9:10


9:10 În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: Anania! Iată-mă Doamne, a răspuns el.

Anania. În ce priveşte înţelesul numelui vezi cap. 5,1. Anania era un nume obişnuit la iudei. Numai e altă menţionare a acestui anume discipol în Scriptură, în afară de capitolul 22,12, unde Pavel îl descrie ca un ,,bărbat temător de Dumnezeu, după lege, şi pe care toţi iudeii care locuiesc în Damasc, îl vorbeau de bine”. E cu putinţă ca aceste calităţi să-l fi făcut conducător al comunităţii creştine şi l-a pregătit să fie robul Domnului pentru Saul. Nu se ştie cum a devenit el creştin. Se poate ca să fi aderat la Mântuitorul în timpul vieţii pământeşti a lui Hristos sau să fi fost printre iudeii convertiţi în ziua Cincizecimii sau la o altă dată ulterioară. El poate că după aceea va fi fost constrâns să fugă din Ierusalim de persecuţia care a urmat morţii lui Ştefan. Acestea însă sunt numai presupuneri. Dar e clar din cuvintele pe care Anania le-a folosit în exprimarea repulsiei sale de a vizita pe Saul (cap. 9,13.14) că el încă avea legături de încredere cu Ierusalimul, deoarece ştia de prăpădul, pe care persecutorul îl cauzase, şi de scopul misiunii lui la Damasc.

Într-o vedenie. După cum Anania fusese pregătit printr-o vedenie să viziteze pe Saul, tot aşa Saul a fost pregătit pentru o vizită din partea lui Anania (v. 12). Cu privire la această pregătire prin vedenie şi similaritatea la pregătirea lui Petru şi a lui Corneliu (cap. 10,1-18), Conybeare şi Howdon remarcă: ,,Pregătirea simultană a inimii lui Anania şi a lui Saul şi pregătirea simultană a aceleia a lui Petru şi a lui Corneliu, întrebările şi ezitările lui Petru şi întrebările şi ezitările lui Anania – unul îndoindu-se dacă e cazul să încheie legături de prietenie cu neamurile, celălalt îndoindu-se dacă e cazul să se apropie de vrăjmaşul bisericii – ascultarea fără ezitare a fiecăruia, când a fost făcută clar cunoscută voia divină – starea sufletească în care au fost găsiţi atât fariseul, cât şi sutaşul, fiecare aşteptând să vadă ce le va spune Domnul – această strânsă analogie nu va fi uitată de aceia care citesc cu respect cele două capitole consecutive (cap. 9 şi 10), în care sunt narate în Faptele Apostolilor, botezul lui Saul şi botezul lui Corneliu”. (,,Viaţa şi epistolele apostolului Pavel”, pag. 94).

Iată-mă Doamne! Aceste cuvinte exprimă promptitudinea lui Anania de a executa instrucţiunile Domnului. Compară exemplele lui Samuel (1 Samuel 3,1-10) şi Isaia (Isaia 6,8).