7:54 Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă, şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.
Când au auzit. Mai de grabă: ,,Acum în timp ce auzeam”.
Îi tăia pe inimă. Vezi cap.5,33. Cuvântul folosit descrie un chin mai viu decât ,,străpunşi în inimă” de la cap. 2,37 şi a produs nu pocăinţă, ci mânie furioasă.
Scrâşneau din dinţi împotriva lui. [,,Scrâşneau la el”, KJV; ,,Scrâşneau cu dinţii împotriva lui”, Nitz]. Literal, ,,îşi scrâşneau dinţii la el”. Expresia figurată nu e neobişnuită (Matei 8,12; 13,42 etc.). Aici însă este o manifestare literală de mânie. Iudeii îngăduiseră ca furia lor să treacă de puterea de stăpânire. Rămaşi fără grai de furie, ei doreau să-l sfâşie aşa cum fiarele sălbatice şi-ar sfâşia prada cu dinţii.